Etica în afacerile internaționale

INTRODUCERE

„A fi moral nu este doar modul CORECT de a trăi,

ci este şi modul cel mai practic de a trăi.

Adevăraţii profesionişti din afaceri nu doar

vorbesc despre morală, ei TRĂIESC moral!”

(Zig Ziglar)

Due to the increase in competition, the companies on the Romanian market have become aware that keeping existing clients is more important than finding new ones. Although many times it is said that “ethics has nothing to do with business”, studies made by specialists in ethics and morale on the

trade activity have highlighted that business is not only a problem regarding money, economic exchange and profit but that it involves human interactions which are interdependent with moral and ethical values in the political and social life, with society in general.

We can say that, within the process of market globalization, ethics and morale in business are very important, due to the fact that, on international markets, we can find multiple cultures, very different rules and values which govern the human behaviour. Therefore, it is normal that rules of ethics and morale in business should provide a long-lasting development in the economic processes and activities performed by different companies on the market of other countries, taking into consideration the economic, environmental and social phenomena of the respective state.

Cultură, etică, dileme şi responsabilităţi în afaceri

Lucrul pe care clienţii l-au pus întotdeauna pe prim loc în lumea vânzărilor este increderea. De foarte multe ori, motivul principal pentru care oamenii cumpără o anumită marcă este increderea. Având în vedere faptul că motivele morale precumpănesc asupra celor comerciale, de multe ori în opinia publică auzim spunându-se „Daţi-mi pe cineva în care să am încredere”. Activitatea de vânzare este un proces care trebuie

desfăşurat pentru/sau împreună cu clientul şi nu trebuie inţeles ca un proces impus clientului. De aceea, inţelegerea criteriilor morale de conduită in afaceri, este deosebit de importantă deoarece noile structuri organizaţionale dau naştere unor noi complicaţii legate de circulaţia şi administrarea informaţiilor in cadrul diferitelor grupe de lucru şi al intregii organizaţii, pentru care nu există procedee tradiţionale. Curente recente in teoria şi practica managerială, precum Total Quality Management, configurează tot mai mult, cu un consens tot mai deplin, importanţa eticii şi moralei in afaceri. In corporaţiile moderne există deja directori pe probleme de etică (corporate ethics officers), având in acelaşi timp un număr de consultanţi independenţi in materie de etică a afacerilor. După Robert C.Solomon, sunt distinse mai multe nivele ale eticii afacerilor:

- nivelul microeticii, care cuprinde regulile schimbului echitabil intre indivizi;

- nivelul macroeticii, care se referă la regulile instituţionale sau culturale ale comerţului pentru o intreagă societate („lumea afacerilor”);

- nivelul molar al eticii afacerilor, care este preocupat de unitatea de bază a comerţului, respectiv corporaţia.

Micro-etica afacerilor desemnează o porţiune foarte mare din etica tradiţională: natura promisiunilor şi alte obligaţii; natura feluritelor drepturi individuale, intenţiile; consecinţele faptelor şi alte implicaţii ale acţiunilor individuale. O caracteristică a microeticii afacerilor este ideea schimbului echitabil şi o dată cu aceasta, noţiunea de salariu echitabil, de negociere corectă, ca şi ideea de „afacere bună” pentru ambele părţi.

Macro-etica reprezintă problemele majore referitoare la justiţie, legitimitate şi natura societăţii, adică la teme care alcătuiesc filosofia politică şi socială ale afacerii.

Nivelul molar al eticii afacerilor este compatibil cu intrebări referitoare la rolul corporaţiilor in societate şi la rolul individului in corporaţie. Unitatea molară redă problema responsabilităţii sociale a fiecărui membru al corporaţiei-adică rolul corporaiei intr-o societate mai vastă şi in acelaşi timp, problema responsabilităţilor limitate ale locului de muncă - adică rolul individului in corporaţie.

Conceptul principal al unei însemnate părţi din etica afacerilor este cel de responsabilitate socială, concept care in opinia lui Milton Friedman a fost transpus in celebra formulă:”responsabilitatea socială a afacerilor este de a-şi mări profiturile”.

In viziunea modernă, conceptul de responsabilitate sociala, vazut ca un concept cheie al eticii afacerilor, este o notiune morala care coaguleaza atat ideea unor virtuţi particulare implicate in aceasta sferă a vieţii (onestitatea, reciprocitatea, interesul mutual, utilitatea) cât şi ideea că există capacităţi şi disponibilităţi sociale şi morale pe care le are corporaţia insăşi.

Subiectul predilect, de suprafaţă, al eticii afacerilor il reprezintă scandalurile financiare şi „imbogăţirea peste noapte” a unora, dar temele reale şi semnificative, de adâncime, sunt, evident, mult mai diversificate.