Euro - monedă internațională

INTRODUCERE

Instituirea monedei unice – Euro -, ca expresie sintetica a integrarii monetare europene, va fi semnul vizibil al acesteia, respectiv al Uniunii Monetare Europene.Ea va impune formarea constiintei apartenentei tuturor membrilor acestei uniuni la un spatiu monetar unic si ii va obliga pe toti cetatenii sa recunoasca moneda unica europeana – Euro – ca simbol al dreptului de a obtine in schimbul sau o parte din bunurile si serviciile oferite sper vanzare pe teritoriul uniunii.Aceasta recunoastere se va dubla cu increderea colectiva ca sistemul care o introduce are capacitatea de a o garanta si a o individualiza in raport cu alte monede.

Moneda unica va nominaliza spatiul ei de functionare in concertul monedelor contemporane; ea va da nume comunitatii si ii va purta in lume identitatea.

Introducerea euro a fost numită „o ocazie pentru a atinge cel mai înalt nivel de bunăstare şi câştiguri în eficienţă, comparativ cu orice eveniment sau sistem economic din istoria europeană postbelică” şi „un punct de cotitură pentru mediul european al afacerilor.” Din această perspectivă, euro va unifica Europa occidentală , va încuraja competiţia, va revoluţiona finanţele şi va conduce Europa în cea mai strălucitoare eră economică.

Moneda unica – Euro , va va face din Uniunea Monetara Europeana zona monetara capabila sa redistribue rolul monedelor internationale in sistemul monetar internationalsi sa duca la realizarea unei mai bune coordonari monetare internationale.

La prima vedere euro reprezintă în mod fundamental un proiect economic. De fapt, euro reprezintă un proiect cât se poate de politic, care timp de mai mulţi ani a fost împiedicat să se realizeze. Exprimată în cuvinte simple, ideea este că euro a constituit un pas esenţial în direcţia obiectivului final al integrării politice, subliniat pentru prima dată în Tratatul de la Roma, din anul 1958, iar limbajul tratatelor semnate ulterior arată clar că introducerea euro se bazează pe mai mult decât simplul calcul al avantajelor şi dezavantajelor economice. De fapt, Helmut Kohl, fostul cancelar german şi unul dintre cei mai înfocaţi susţinători ai uniunii monetare, consideră că avantajele economice ale euro au o natură secundară, subliniind în schimb că: „Experienţele amare încercate de acest secol, războaie şi dictaturi, ne-au învăţat că proiectul unificării reprezintă cea mai bună asigurare împotriva unei renaşteri a egoismului naţional, şovinismului şi a conflictelor violente”. Chiar şi astăzi, moştenirea lăsată în urmă de cele două războaie mondiale joacă un rol crucial în procesul integrării europene.

Mai există şi alte motivaţii politice. Irlanda consideră că euro reprezintă o modalitate prin care ar putea fi estompată imagine ei de prelungire a Angliei. Italia doreşte să evite să devină un paria politic şi Franţa doreşte cu disperare să reducă influenţa asupra ei a deciziilor luate de Germania în domeniul politicii monetare. Mulţi lideri germani entuziaşti speră că uniunea monetară va reprezenta „carul” pe care îl trage după el acest „cal” reprezentat de uniunea politică totală.

Deşi euro este rezultatul unei game variate de agende politice, obiectivele economice ambiţioase au jucat şi ele un rol important, chiar dacă unul secundar, încă de la început. Evident, solidaritatea politică din Europa ar fi promovat mult mai greu dacă fondatorii euro ar fi crezut că noua monedă va avea o bază economică slabă.

Instituirea monedei unice va insemna, totodata, asigurarea stabilitatii preturilor , garantata printr-o banca centrala europeana si diminuarea costurilor intreprinderilor , ca urmare a eliminarii cheltuielilor cu tranzactiile de schimb si a variatiei trezoreriei in devize.

Moneda unica va elimina toate cheltuielile facute de intreprinderi si particulari , in procesul de covertire a unei monede in alta moneda.Costurile de convertire, legate de cursurile de schimb, se grupeaza in doua categorii : costuri externe si interne.

Instituirea monedei unice va mai insemna si conditii mai bune de finantare pentru intreprinderi si gospodarii, ca urmare a unei politici monetare independente , perfectionate, si a unor deficite bugetare reduse si reglate.O largire deosebita a debuseelor pentru retelele bancare va permite o mai buna repartizare a riscurilor.In plus, va reduce la minim incertitudinile in politica de investitii si in stimularea cresterii si ocuparii, asigurand totodata perfecta functionare a pietei unice si greutatea monetara

pentru Uniune, in raport cu greutatea specifica in economie si comert mondial, cu diminuarea sensibila a efectelor riscurilor externe.

I. – Uniunea economică şi monetară în Tratatul de le Maastricht

Uniunea monetară, de la Roma la Maastricht

Evolutia spre Uniunea Monetara a cerut eforturi deosebite din partea tarilor membre.A fost o problema dificila, care a necesitat si impune in continuare intense negocieri legate de armonizarea politicilor economice, unificarea reglementarilor fiscale, schimbarea legislatiilor in domeniu, crearea Sistemului Monetar European si a unitatii de cont europene intr-o prima etapa si , in final, a unei monede unice.

Naşterea monedei unice europene este în mod cert evenimentul financiar mondial cel mai important de la căderea sistemului Bretton Woods. Ea este o etapa importanta a construcţiei europene, care se înscrie într-un proces început de 40 de ani, o dată cu crearea Comunitaţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), în 1952 şi semnarea Tratatului de la Roma din 1957. Primele proiecte de unificare economică şi monetară au văzut lumina zilei acum aproape 30 de ani; prin urmare ideea este departe de a fi nouă. Euro este o evoluţie şi nu o revoluţie. El încoroneaza o lungă pregătire a economiilor europene, cu crearea unei pieţe comune (în anii 60), liberalizarea mişcării de capital (1990), realizarea pieţei unice în 1993 si, după semnarea Tratatului de la Maastricht, convergenţa economiilor înspre cele mai bune performanţe in materie de inflaţie, rata dobânzii şi a deficitului.