Euro - monedă internațională și implicațiile sale

Introducere

Euro este moneda unică a Uniunii Monetare Europene (European Monetary Union - EMU), adoptată de 11 State Membre UE de la 1 ianuarie 1999, la care s-a adăugat al 12-lea de la 1 ianuarie 2001. În prezent zona EURO este formată din următoarele 25 de state: Austria, Belgia, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria.

Moneda EURO a intrat deja în circulaţie la data de 1 ianuarie 2002. Ea se prezintă sub formă de bancnote de 500, 200, 100, 50, 20, 10 şi 5 EURO şi sunt identice în toate cele 25 state. Monedele de 1 şi 2 euro sunt, 50, 20, 10, 5, 2 şi 1 cent. Monedele sunt emise de fiecare stat şi au faţă identică, iar pe verso sunt individualizate cu motive specifice fiecărui stat.

După mai mult de 10 ani de pregătiri, 12 ţări Europene renunţă pentru totdeauna la moneda lor naţională şi adoptă o monedă comună: Euro.

În numai câteva zile, la începutul lui 2002, peste 14 miliarde de bancnote euro şi 50 miliarde monede euro înlocuiesc aproape tot atâtea bancnote şi monede naţionale. Peste 300 milioane de oameni sunt afectaţi de această schimbare. Niciodată mai înainte nu a avut loc o asemenea operaţiune la o asemenea scară.

Care va fi efectul asupra statelor din Europa de Est?

Aceste state îşi păstrează încă monedele naţionale. Monedele lor naţionale nu au o rată de schimb fixă faţă de monedă unică. Putem afirma că trecerea la moneda unică aduce beneficii nu numai întreprinzătorilor, marilor companii, prestatorilor de servicii, cât şi consumatorilor.

Ele se referă în principal la:

• Stabilitatea monetară (se elimină riscul ratei de schimb pentru ţările din zona EURO);

• Scăderea preţurilor datorită creşterii transparenţei în domeniul costurilor, dar şi al concurenţei;

• Transferul fondurilor se va face mai uşor şi mai ieftin;

• Reducerea inflaţiei (politica monetară comună va împiedica inflaţia dintr-o ţară membră să afecteze celelalte state membre);

• Cel puţin până la sfârşitul lui 2012, băncile centrale naţionale vor schimba vechile bancnote naţionale cu euro fără comision; În majoritatea ţărilor perioadele sunt mai lungi sau chiar nedefinite.

Capitolul I - Scurt Istoric

Crearea monedei unice europene - EURO - reprezintă dezideratul principal al conducerii Uniunii Europene. Dată fiind această importanţă a euro este necesară o analiză amplă, care să reflecte atât avantajele statelor participante la "zona euro", cât şi riscurile şi eventualele dezavantaje pe care le implică monedă unică europeană, fără a trece cu vederea implicaţiile euro pe plan mondial.

Lucrarea urmăreşte firul procesului prin care s-a ajuns la monedă unică europeană actuală - EURO. Într-o primă etapă, după ultima conflagraţie mondială, când economiile statelor participante aveau nevoie de "resuscitare", marile puteri europene au găsit necesară crearea unei uniuni interstatale, începută pe baze economice. S-au parcurs, pas cu pas, etape care au dus în final la apariţia Uniunii Europene, că o uniune economică, dar şi politică, deşi la început acest aspect nu a fost recunoscut.

Efectele benefice ale uniunii nu au întârziat să apară, dar în acelaşi timp s-au format şi păreri contra, conform cărora uniunea ar fi fost doar un prilej pentru marile puteri de a-şi consolida economiile prin avantajele pe care le-ar fi putut obţine de pe urma celorlalte state participante, largindu-şi astfel sfera de influenţă, în dezavantajul SUA, spre exemplu. Opiniile pro şi contra sunt demne de luat în considerare, dar semnificative sunt avantajele globale care s-au dovedit a fi majore în raport cu dezavantajele. Această uniune europeană s-a dovedit un real suport pentru ţările în curs de dezvoltare, încurajate să-şi relanseze economiile cu ajutorul financiar obţinut în acest sens de la entitatea europeană formată.

Denumirea de "euro" a monedei unice europene a fost stabilită în decembrie 1995 la Madrid, intrarea ei în vigoare hotărându-se a se face de la 1 ianuarie 1999.

Data limită de introducere efectivă în circulaţie a monedelor şi bancnotelor euro s-a fixat ca fiind 1 iulie 2002. S-au însemnat atunci două perioade:

- perioada 1 ianuarie 1999-1 ianuarie 2002, în care se urmarea reprezentarea monedelor naţionale ale ţărilor participante la UM în exprimări nezecimale pe piaţa monedei unice euro, aceasta având numai rol de moneda scripturală;

- perioada 1 ianuarie 2002-1 iunie 2002, când euro a fost introdus pe piaţă sub formă de monede şi bancnote şi a coexistat cu monedele naţionale ale statelor participante. De la 1 iulie 2002, euro a devenit monedă unică legală pe teritoriul Euroland.

Drumul euro s-a dovedit destul de sinuos şi cu multe opriri. În 1996, la Dublin, s-a urmărit controlarea evoluţiei euro astfel încât să fie respectat Pactul de Stabilitate, şi clarificarea statutului legal şi introducerii euro avea în vedere în special continuitatea contractelor şi prevenirea speculaţiilor pe perioada de tranziţie privind conversia monedelor naţionale europene în sau din euro. Viitorul UEM şi euro a rămas incert. Starea derivă din posibilităţile reduse ale unor state de a se conforma criteriilor de convergenţă impuse.

Primul pas pentru realizarea unui stadiu de integrare economică interstatală îl constituie adoptarea unui set de politici economice şi monetare extrem de riguroase. BCE va trebui să facă faţă problemelor tehnice ale tranziţiei spre monedă unică, în special celor legate de stabilirea ratei dobânzii cuvenite pentru adoptarea euro, menţinerea sub control a conflictelor dintre ministerele de Finanţe ale statelor membre şi BCE etc.

Se poate spune că ideea creării unei uniuni monetare europene are la bază două motivaţii principale. Una dintre acestea este cea pragmatică, legată de asigurarea cadrului necesar pentru funcţionarea în condiţii optime a pieţei unice interne, perfect armonizate, înlesnindu-se astfel libera circulaţie a capitalurilor şi armonizarea pieţelor şi sistemelor financiare.

Cea de-a doua , determinarea economică, are ca pivot conceptul monetar care mizează pe rolul mobilităţii complete a factorilor de producţie ca element de bază în absorbirea efectelor negative ale şocurilor asimetrice. Pe aceste fundamente s-au concretizat atât pledoaria pentru euro cât şi limitele acestei monede nou apărute, sau mai bine spus aducătoare de noutăţi pe pieţele europene.

Euro e susţinută de ideile care au determinat încă de la început demararea procesului de tranziţie la o monedă unică europeană.

Procesul a fost posibil pentru că a plecat de la baze solide printre care se numără existenţa unei structuri legale coerente pentru ca euro să substituie monedele naţionale şi asigurarea simplităţii şi accesibilităţii monedei unice pentru a crea un sentiment de credibilitate în rândul cetăţenilor şi la nivelul mediilor de afaceri. La acestea se adaugă şi realizarea eficientă a conversiei sub aspectul costurilor şi al siguranţei procesului şi asigurarea unui mecanism flexibil de ajustare voluntară pentru sectorul privat.