Evaluarea și performanța unei afaceri

Introducere

În fiecare zi, la nivel mondial, se nasc zeci de mii de afaceri, dar concurenţa acerbă îi filtrează şi selectează pe cei mai puternici şi mai inventivi.

Eficienţa în afaceri impune stăpânirea unui sistem complex de cunoştinţe teoretice, pe care managerul le aplică în funcţie de capacitatea lui inovativă. Bunurile cele mai de preţ în asigurarea succesului unei afaceri sunt cunoştinţele temeinic însuşite şi capacitatea de inovaţie şi adaptare la nou.

O firmă trebuie realizată atât în beneficiul întreprinzătorului cât şi al beneficiarului. Concepţia umanistă trebuie să prevaleze în afaceri în faţa celei ce urmăreşte câştigul cu orice preţ.

Sunt numeroase exemplele care ne permit să afirmăm că în viaţa economică au pătruns multe elemente lipsite nu numai de fondul perceptiv al profesiei, dar şi de conduita morală necesară unei activităţi axată pe interesele umane generale. În competiţie cu onestitatea şi profesionalismul „intruşii” vor eşua.

Michael Useem, profesor universitar de management la University of Pennsylvania spunea că „a pleda pentru performanţă în afaceri e ca şi cum ai vorbi de pace pe vreme de război”.

Arta conducerii înseamnă să identifici indivizii potriviţi şi să-i determini să lucreze într-o organizaţie. Practicile productive nu trebuie inventate, ele sunt disponibile. În momentele de vârf ale manifestării economiilor naţionale, performanţă însemna să ai o organizaţie mai bună decât cea a competitorilor, în acelaşi domeniu de activitate. În contextul economiei globale, performanţă înseamnă să existe organizaţii în competiţie pe plan mondial. Un mod rapid de a ajunge acolo este acela de a învăţa de la cei mai buni şi cu siguranţă există multe exemple în economia Japoneză, nord Americană şi vest Europeană.

Sistemele de înaltă performanţă pot funcţiona după patru principii:

-implicarea managerilor organizaţiilor în probleme legate de satisfacerea nevoilor clientilor;

-repartizarea autorităţii de decizie până la nivel de departament atât pentru stabilirea strategiei;

-management eficient prin descongestionarea structurilor superioare de conducere;

-evaluarea deciziilor (managerilor) funcţie de valoarea lor anticipată prin introducerea unor standarde de excelenţă.

Acţionând împreună, aceste patru principii creează organizaţii care arată şi acţionează diferit. Ierarhiile sunt mai plate, iar sferele de control mai mari. Componentele structurale sunt mai puţin împărţite pe criterii funcţionale şi sunt mai autonome. Conducerea este mai des centralizată şi mai autoritară, iar responsabilitatea este mai precisă şi mai ataşată de interesele organizaţiei.

Evaluarea intreprinderii are diferite utilizari:

- pentru estimarea valorii de piata a intreprinderii individuale in vederea achizitiei sau vânzarii;

- pentru estimarea valorii de piata a intreprinderii in cazul fuziunilor, divizarilor sau a infiintarii de societati mixte;

- ca baza pentru retratarea situatiilor financiare in concordanta cu standardele de contabilitate referitor la conventia care reflecta efectul modificarii preturilor;

- ca baza pentru estimarea deprecierii anumitor active imobilizate si reflectarea corecta in contabilitate.