Evidența stocurilor de produse finite cu aplicație la SC Vox Profile SRL

Introducere

In prezent contabilitatea romaneasca parcurge o etapa de profunde transformari. Dupa aparitia Reglementarilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunitatilor Economice Europene si cu Standardele Internationale de Contabilitate care se aplica intreprinderilor mari (definite in norme), a venit randul intreprinderilor mijlocii (definite de asemenea expres de norme) sa aplice reglementari contabile armonizate cu directivele europene

In astfel de situatii, o mare parte din neclaritatile legate de aplicarea normelor vechi isi gasesc rezolvarea dar apar inerent si noi semen de intrebare. Lucrarea de fata incearca sa prezinte contabilitatea stocurilor in conformitate cu noile concepte de armonizare internationala, in special cu Standardul International de Contabilitate nr.2 “Stocuri”, Standardul International de Contabilitate nr.18 “Venituri din activitati curente” si Standardul International de Contabilitate nr.1 “Prezentarea situatiilor financiare”.

Lucrarea trateaza in detaliu gestiunea si contabilitatea stocurilor, pornind de la studiul stocurilor, a principiilor care stau la baza delimitarii acestora, factorilor si premiselor care determina organizarea contabilitatii stocurilor, procedeele si metodele utlizate in evaluarea si inventarierea stocurilor prezentand totodata solutiile practice corespunzatoare de rezolvare.

Continutul acestei lucrari evidentiaza preocuparea de a aborda in mod unitar fundamentele teoretice si metodologice ale contabilitatii si gestiunii stocurilor precum si cadrul legislativ al acesteia, furnizand totodata solutiile practice corespunzatoare pentru activitatiile de productie si desfacere ale intreprinderilor.

Tematica stocurilor este o problema interna a fiecarei intreprinderi, care trebuie circumscrisa intr-un cadru general vizand evaluarea lor.

Lucrarea e structurata pe 3 capitole, fiecare dintre ele avand un anumit scop atat ca parte de sine statatoare cat si ca o componenta a ansamblului pe care il defineste impreuna cu un anumit grad de interdependenta.

In primul capitol intitulat Notiuni teoretice privind stocurile de produse finite contine informatii generale privind stocurile de produse finite: definirea si recunoasterea stocurilor de produse finite, obiectivele si factorii organizarii contabilitatii stocurilor, evaluarea si tinerea contabilitatii acestor stocuri.

In cel de-al doilea capitol intitulat STUDIU DE CAZ sunt puse in practica notiunile teoretice privind stocurile, din primul capitol,la SC VOX PROFILE SRL

1. NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND STOCURILE DE PRODUSE FINITE

1.1. Definirea si recunoasterea stocurilor

Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima lor utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie.

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi producţia în curs de execuţie, ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internaţionala a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicată începând cu 1.01.1976 şi revizuită în anul 1993 defineşte stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziţie al acestora cuprinde preţul de cumpărare, taxele vamale şi alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare. Stocurile pot fi:

- Bunuri achiziţionate în scopul revânzării ( marfa cumpărată de un comerciant cu amănuntul şi destinată revânzării) sau orice altă achiziţie având acest scop;

- Bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere;

- Materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie;

- Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent, în cazul prestărilor de servicii.

În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate şi delimitate în funcţie de patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri:

- Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în componenţa lor integral sau parţial, în stare iniţială sau transformată;

- Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, seminţele şi materialul de plantat, furajele şi alte materiale consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat;

- Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor reziduale;

- Animale care nu au îndeplinit condiţiile de a fi trecute la animale adulte, animale de îngrăşat, pasările şi coloniile de albine;

- Producţia în curs de fabricaţie reprezintă materii prime care nu au trecut prin toate stadiile de fabricaţie, produse ne supuse probelor şi recepţiei tehnice, precum şi lucrările şi serviciile în curs de execuţie sau neterminate;

- Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpăra în vederea revânzării ;

- Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protecţia mărfurilor pe timpul transporturilor şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.