Evoluția agregatului monetar M1 în RM în primele 9 luni 2010

Introducere

Actualitatea temei

Republica Moldova este încă o ţară cu economie în tranziţie, structura financiară existentă prezintă unele trăsături specifice, care în măsură mai mare sau mai mică influenţează procesele monetare din economie şi deciziile băncii centrale cu privire la măsurile de politică monetară adoptate.

La etapa actuală, în economia naţională, inclusiv în sectorul financiar, au loc schimbări structurale majore. Utilizarea de către BNM a instrumentelor politicii monetare se reflectă cantitativ prin dinamica agregatelor monetare. Fiecare agregat monetar îndeplineşte funcţii specifice şi este relevant prin fluxurile reale pe care le intermediază instituţiile financiar-bancare ce îl gestionează şi prin informaţiile pe care le poate furniza.

Banca Naţională a Moldovei activează ca organ unic de emisiune a monedei naţionale a ţării şi este responsabilă de elaborarea şi implementarea politicii monetare. Politica monetară a BNM este îndreptată spre reglarea cererii şi ofertei de bani în economie în scopul asigurării şi menţinerii stabilităţii sistemului financiar. Masa monetară în Republica Moldova este influenţată de obiectivele şi specificul pieţei monetar-valutare. Instrumentele de politică monetară influenţează masa monetară şi, respectiv, agregatele monetare.

Influenţînd componentele bazei monetare, BNM determină majorarea sau diminuarea acesteia în funcţie de obiectivele propuse. Volumul bazei monetare, adică a ofertei de bani, poate influenţa masa monetară, adică agregatul monetar M1 prin intermediul efectului de multiplicare a banilor ca urmare a acordării de credite de către băncile comerciale economiei naţionale.

Regimul de ţintire a agregatelor monetare determină reducerea eficienţei acţiunilor BNM asupra evoluţiei economiei reale datorită faptului că în adoptarea deciziilor de politică monetară, BNM se bazează pe o corelaţie relativ stabilă dintre agregatele monetare şi rata inflaţiei. Deoarece corelaţia dintre acestea, adică elasticitatea dintre ritmul de creştere a agregatelor monetare şi ritmul de creştere a preţurilor variază în timp, precum şi lagul temporar de influenţă a agregatelor monetare asupra inflaţiei fluctuează, obiectivul politicii monetare şi anume, menţinerea inflaţiei la nivelul stabilit în politica monetară nu poate fi atinsă tot timpul.

Evoluţia agregatului monetar M1 şi a modificărilor structurale ale acesteia a constituit un punct forte al politicii monetare a BNM analizată prin prisma influenţei masei monetare asupra procesului inflaţionist din Republica Moldova în anul 2010.

Scopul cercetării

Cercetarea evoluţiei agregatului monetar M1 pe perioada din primele 9 luni ale anului 2010 , precum şi depistare unor tendinţe, factori de influienţă şi stabilirea unor perspective viitoare. Formularea unor aprecieri şi concluzii referitoare la tema dată.

Sarcinile cercetării

- Aplicare practică a cunoştinţelor teoretice

- Formarea aptitudinilor practice de expunere sugestivă a esenţei problemei

- Însuşirea de noţiuni chee: agregat monetar, numerar, depozite la vedere, rezerve bancare , masa monetară , circulaţia monetară.

- Cunoaşterea agregatelor monetare în Republica Moldova

- Analiza agrgatului monetar M1 şi înţelegerea evoluţiei lui în timpul primelor 9 luni, an 2010

- Cunoaşterea factorilor ce influenţeaza agregatul monetar M1

- Formarea deprinderilor de lucru cu informatia economico-financiară şi însuşirea metodelor de cercetare

- Formarea deprinderilor de perfectare a lucrărilor de cercetare scrise .

1. AGRGATELE MONETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA – TRĂSATURI , CARACTERISTICI, STRUCTURĂ, ESENŢĂ.

AGREGATUL MONETAR M1

1.1 AGRGATELE MONETARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA – TRĂSATURI , CARACTERISTICI, STRUCTURĂ, ESENŢĂ.

Autorităţile monetare au elaborat anumiţi indicatori monetari denumiţi agregate monetare, care permit măsurarea masei monetare, stabilirea mărimei, structurii precum şi urmărirea evoluţiei acesteia.

Agregatele monetare reprezintă un ansamblu de active monetare, cuprinzînd mijloace de plată (moneda efectivă , depunerile în conturi la vedere ) deţinute de agenţii nefinanciari rezidenţi , cît şi acele plasamente financiare care pot fi transformate cu uşurinţă şi rapiditate în instrumente de plată , fără riscul pierderilor de capital. Ele sînt nişte indicatori cu ajutorul cărora se măsoară o anumită componentă a masei monetare, componentă ce are o autonomie relativă în cadrul întregului şi anumite funcţii specifice.

Agregatul monetar este o parte constitutivă a masei monetare, parte autonomizată prin functiile ei specifice, prin agentii specializaţi care emit instrumentele de schimb si de plată, prin instituţiile bancar- financiare care le gestioneaza, prin fluxurile economice pe care le mijloceşte. Particularitatea agregatelor monetare este de a se îmbina una în alta, precum papusile rusesti: agregatul mai mic este continut în agregatul de talie imediat superioara si tot asa pâna când

agregatul cel mai mare le contine pe toate celelalte. Criteriul dupa care sunt incluse activele în agregatele monetare este cel al lichiditatii, al usurintei transformarii în bani lichizi. Referitor la un activ sau un portofoliu, lichiditatea caracterizeaza gradul de certitudine, de siguranta a celui care detine activul (portofoliul) de a dispune la fiecare moment de o suma cel putin egala cu valoarea sa nominala.

Caracteristicele comune ale agregatelor monetare stabilite de către autorităţile monetare , sunt bazate pe următoarele criterii principale:

1). Eficienţa agregatelor monetare se apreciază în funcţie de capacitatea acestora de a se constitui în obiective intermediare ale politicii monetare. Acestea trebuie sa ofere informaţii complexe şi să evidenţieze evoluţia comportamentului agenţilor economici.

2). Caracterul controlabil al agregatelor monetare exprimă influenţa pe care o poate exercita autoritatea monetară atunci cînd se constată că evoluţia unui agrgat nu este corespunzătoare şi se încearca corijarea acestuia.

3). Disponibilitatea statistică desemnează calitatea agregatului monetar de a fi rapid disponibil şi în măsură să permită autorităţilor monetare o reacţie rapidă. În general se recomandă agregate mai strînse, mai uşor de calculat.