Evoluția Balanței de Plăți Externe a României - Comparație cu alte Nouă State Europene

Introducere

Echilibrul balanţei de plăţi externe constituie una dintre provocările actuale la nivelul macroeconomiei. În condiţiile în care interdependenţele economice se înmulţesc pe zi ce trece, iar reacţiile la schimbări devin din ce în ce mai prompte, fiecare decizie de politică economică se reflectă mai mult sau mai puţin în balanţa de plăţi.

Conţinutul lucrării de faţă nu se pierde într-o expunere fără substanţă, plină de informaţii inutile sau încadrarea lor în categorii; scopul nu este acela de a detalia o balanţă de plăţi, sau de a înşirui date, ci de a cunoaşte care sunt fundamentele economice, şi factorii de influenţă.

De aceea, după o prezentare a teoriei de bază, expunerea studiului de caz se axează pe evidenţierea asemănărilor dintre România şi alte nouă ţări în tranziţie, în ceea ce priveşte evoluţia balanţei de plăţi. Se vor observa cauzele dezechilibrelor din trecut, amintind conjunctura cauzatoare, şi se va încerca o explicaţie la obiect, cu scopul de a crea corelaţii.

Similitudinile existente între ţările analizate ( România, Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria ) au derivat din precondiţiile economice, politice şi sociale specifice regimului comunist, iar efectele independenţei brusc obţinute au variat de la caz la caz, în primă instanţă, în funcţie de alegerile decidenţilor politici. Unele hotărâri imediat următoare anului 1989 se reflectă chiar şi azi în economiile precizate, însă fiecare ţară a obţinut într-un fel sau altul un avantaj care să o ajute în demersul obţinerii echilibrului cu mai puţine costuri ( de exemplu un influx mai mare de investiţii străine directe, sau un deficit mai mic ).

De o expunere mai detaliată va dispune, în studiul de caz, România, pentru o mai bună înţelegere a legăturilor dintre cauze, efecte şi opţiuni de reducere a deficitelor, însă datele vor fi corelate cu cele ale celorlalte ţări.

În acest scop, partea de teorie a acestei lucrări este structurată pe cinci capitole pe parcursul cărora se vor sublinia şi explica următoarele: structura şi principalele componente ale balanţei de plăţi, modalitatea în care cursul de schimb o poate afecta, măsurile de politică economică prin care se pot remedia deficitele, modelul IS-LM-BP şi efectele aplicării politicilor monetare şi fiscale asupra curbei BP, influenţa regimului de curs de schimb ales, şi dilemele care apar atunci când o decizie nu poate determina echilibrul intern şi echilibrul extern simultan

Studiul de caz îşi propune să expună condiţiile economice iniţiale ale ţărilor, să arate care este cauza deficitelor balanţei de plăţi şi felul în care ţările au înţeles să îl acopere ( printr-o datorie externă tot mai mare ), precum şi să ofere o soluţie – creşterea competitivităţii.

I. Analiza balanţei de plăţi

I.1. Noţiuni generale

Conceptul de balan¬¬ţă de plăţi externe, în accepţiunea actuală, se referă la înregistrarea totalităţii fluxurilor financiare, monetare şi reale ce apar ca urmare a desfăşurării activităţilor economice între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în decursul unei perioade, excluzând din înregistrare stocul activ sau pasiv de resurse financiare.

- Fluxurile financiare: se înregistrează în contul de capital sau contul financiar, şi se detaliază având în vedere tipul lor ( investiţii, credite externe, active de rezervă etc.).

- Fluxurile reale: vizează exportul şi importul de bunuri şi servicii, diferenţa dintre ele reprezentând balanţa comercială a ţării in cauză.

Prin aceste evidenţieri, balanţa de plăţi externe oferă posibilitatea de a determina lipsurile/ surplusurile economiei, avantajele/ dezavantajele unei ţări în comparaţie cu o alta; de aceea, ea reprezintă un instrument datorită căruia politicile economice ale unei ţări pot fi alese eficient.

Balanţa de plăţi externe poate fi:

- echilibrată: situaţie în care încasările egalează plăţile efectuate către ţările partenere;

- excedentară( activă ): încasările depăşesc valoric plăţile efectuate;

- deficitară( pasivă ): încasările sunt mai mici decât plăţile.

Prin urmare, orice variaţie în exportul net( vizând contul curent ), sau orice variaţie în fluxurile de capital( vizând contul de capital ), vor determina apariţia unui dezechilibru la nivelul balanţei de plăţi externe. Variaţiile sunt efectul a trei factori :

- nivelul preţurilor,

- nivelul output-ului,

- rata de schimb.

→În condiţii de DEFICIT, echilibrarea înseamnă o diminuare a încrederii celor care deţin moneda ţării in cauză, deoarece atingerea echilibrului are loc prin utilizarea rezervelor valutare ale ţării, a finanţărilor externe, sau a masei monetare.

→În condiţii de EXCEDENT, echilibrarea atrage încrederea agenţilor străini faţă de moneda ţării, deoarece aceasta înseamnă creşterea încasărilor din export.