Evoluția Bursei în Perioada Interbelică

1.1.Tendinţe în evoluţia economiei mondiale între cele două războaie mondiale

Evolutia economiei pe plan mondial a fost direct determinata de consecintele negative ale Primului Razboi Mondial si de evolutia vietii social-politice dintr-o serie de tari europene. Intre 1919 si 1922 a avut loc o ampla actiune de refacere economica si de readaptare a economiei la viata normala, de pace. Din 1924 si pina in 1929 a existat o perioada de avint economic intrerupt brusc in octombrie 1929 de izbucnirea crizei economice care a durat pina in 1933 si a afectat toate statele lumii. Sfirsitul crizei economice marcheaza inceputul unei etape de refacere si avint economic derulata in contextul politic european si international care prefigura o noua conflagratie mondiala (1934 - 1939).

1.1.1.Trăsături generale ale economiei mondiale în perioada interbelică

La primul război mondial au participat 32 de ţări ,au fost mobilizaţi circa 10 milioane de militari,iar distrugerile şi pierderile uname au fost fără precedent.În cei 4 ani ai razboiului 28 iulie 1914- 11 noiembrie 1918 au fost ucişi peste 9 milioane de oameni,15 milioane de răniţi,5 milioane dispăruţi.Pagubele de razboi s-au ridicat la 331.6 miliarde dolari,iar cheltuielile beligeranţilor au fost de 200 miliarde de dolari din partea puterilor Antantei şi 83 miliarde din partea Puterilor Centrale.

Aceste uriaşe sume au fost procurate prin creşterea emisiunilor monetare,ceea ce a dus la sporirea inflaţiei,şi neputinţa de a acoperi cheltuielile de război.Lansarea de noi împrumuturi externe şi interne în anii războiului a însemnat aruncarea unei părţi din marele efort de război asupra generaţiilor viitoare.Pierderile materiale ,uriaşul consum neproductiv,distrugerile de război,au dus la diminuarea substanţială a avuţiei naţionale a ţărilor beligerante şi a avut consecinţe grave asupra nivelului de trai al populaţiei.Potenţialul industrial al Europei s-a redus la 40% iar cel agricol la 30%.Mari distrugeri datorate operaţiunilor militare au avut loc în Franţa,Rusia,Belgia,România,Serbia în timp ce în Germania şi Anglia pierderile pe teritoriile lor au fost mai mici.Puterea economica a SUA a sporit mult în timpul războiului mondial(inainte de 1914 SUA era debitoare unor state europene,după război datoria Europei faţă de SUA fiind aproape 14 miliarde de dolari).

Datoria Europei fără de SUA nu se limitează la datoria de război : capitalurile invetite de SUA după razboi sporesc an de an,exportul său în Europa crescând an de an ,în timp ce importurile rămân aceleaşi.(1/3 din stocul mondial de aur era deţinut de SUA).Din acest moment centrul de greutate al economiei mondiale a trecut definitiv în SUA ,în timp ce economia Europei a fost dată înapoi până la nivelul anului 1905.În acest context internaţional fragil de la sfarşitul războiului ,sistemul tratatelor de pace de la Paris încheiate între anii 1919 – 1920 cu statele învinse (Germania,Austria,Bulgaria,Turcia şi Ungaria) venea să consfintească noua stare de lucruri,să aşeze graniţele noii Europe.Conferinţa de la Paris a fost serios pusă la incercare în rezolvarea problemelor economice.Una din principalele probleme a fost problema reparaţiilor de război Astfel Franţa care suportase o mare parte din greul războiului urmărea să obţină de la Germania rapararea în mare măsura a pierderilor suferite şi să lege plata datoriilor sale indeosebi către SUA de acestea.

Cum piaţa germană avea foarte mare importanţă pentru americanii care urmăreau să menţină capacitatea economică a Germaniei,reprezentanţii SUA la tratative căutau să reducă cat mai mult reparaţiile datorate de Germania şi să le separe complet de datoriile de razboi ale aliaţilor către SUA.Anglia avea o poziţie intermediară în această problemă : urmarea să işi asigure despagubirea pierderilor cauzate de război prin reparaţiile germane şi să micşoreze concurenţa mărfurilor germane şi pe de altă parte să poată exporta mărfurile sale în Germania şi în general pe piaţa europeană.Conferinţa de la Spa din iulie 1920 a stabilit proporţiile în care vor fi împărţite între aliaţi reparaţiile datorate de Germania : 52% Franţa,22% Anglia,10% Italia, 8%Belgia,restul urmând să se împartă între Iugoslavia,România, Japonia,Portugalia şi Grecia. Franţa şi Italia obţineau 51% din reparaţiile orientale datorate de Austro- Ungaria şi Bulgaria.La Londra în aprilie 1921 Comisia reparaţiilor a stabilit definitiv suma reparaţiilor la 132 miliarde mărci aur ,la care se adăugau 5.6 miliarde datoria contractată de Belgia la aliaţi ,în urma violării neutralităţii sale