Evoluția Investițiilor Străine Directe în România

EVOLUŢIA INVESTIŢIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA

1. Investiţii. Definiţie

Ne referim la investiţii în legătură cu o activitate care are ca scop folosirea unei sume de bani în vederea obţinerii unor profituri viitoare. În sens larg investiţia reprezintă sacrificiul unei părţi din consumul prezent pentru un consum viitor, posibil şi incert.

Sacrificiul are loc în prezent şi e sigur. Recompensa pentru el vine mai târziu, dacă vine, şi oricum mărimea ei este incertă. În unele cazuri elementul care predomină este timpul (exemplu: investiţia în bonurile de tezaur guvernamentale), în altele riscul este atributul dominant ( investiţia SAFI), iar alteori, ambele aspecte sunt importante (ex.: achiziţionarea acţiunilor întreprinderilor care se privatizează).Trebuie avută în vedere şi relaţia distinctă dintre investiţie şi economisire. Economisirea poate fi definită mai curând ca un simplu consum amânat, în timp ce investiţia reprezintă de fapt un consum sacrificat în prezent în intenţia obţinerii unui consum viitor mai mare. Investiţia mai are în plus şi un caracter real, în sensul că ea poate determina creşterea în viitor a producţiei naţionale.

Investiţiile străine directe constituie prin formă şi conţinut economic o formă a relaţiilor economice şi de cooperare internaţională. În condiţiile unui avânt al schimburilor economice internaţionale, ce au avut loc sub impactul dezvoltării economice şi sub impactul politicilor protecţioniste ce şi-au făcut loc după politicile de liber schimb, întreprinderile ce cunoscuseră deja o dezvoltare considerabilă sş deveniseră mari corporaţii se văd deodată stingherite de noile politici protecţioniste ale unor state naţionale noi apărute şi dornice să-şi dezvolte propriile industrii, trec la contracararea acestora prin înlocuirea unor acţiuni de schimb de mărfuri clasice cu acţiuni de investiţii în interiorul acestor state. Apar astfel primele corporaţii internaţionale. Cele mai renumite exemple sunt constituite din nume ca: Shell, Standard Oil, British Petroleum, Siemens, Krupp, Ericson, Ciba etc. care au marcat o primă perioadă a practicii investiţiilor directe în străinătate, în special în anii 1975-1995.

În zona statelor nesocialiste, politicile investiţiilor străine au continuat şi s-au amplificat. Cea mai evidentă creştere a ISD în ţările occidentale a avut loc în anii de după 1965, cand această creştere a fost de peste 20 de ori numai până la finele anului 1989.

Abolirea sistemelor totalitare în ţările din Europa Centrală şi de Est nu le-a găsit pe acestea în necunoaşterea practicilor privind investiţiile străine în propriile economii naţionale, astfel încât au putut demara în scurt timp anumite politici de atragere de capital străin sub forma ISD. În legislatia acestora existau deja reglementări care s-au constituit în baze de informaţii pentru perfecţionarea legislaţiei în materie şi care au eliminat anumite piedici în calea ISD.

Piaţa statelor din Europa Centrală şi de Est a prezentat şi prezintă şi azi un real interes din partea capitalului străin, atât datorită calităţii forţei de muncă de o calificare deosebită la nivel profesional sau la nivel de cultură generală, cât şi datorită condiţiilor de realizare la costuri mult mai reduse a unor produse de bună calitate. Pe baza unor astfel de considerente speranţa în profituri ridicate ale capitalului străin a fost destul de mare. Orice investitor urmăreşte prin investiţia pe care o face să obţină un profit cât mai mare.

În condiţiile trecerii la economia de piaţă, în ţările est-comuniste renaşte proprietatea privată iar principalii investitori încep a fi persoanele sau firmele private. La rândul lor şi acestea urmăresc cu prioritate realizarea unui cât mai mare profit. Acest lucru face ca între investitorul străin şi cel autohton să existe o anumită convergenţă de interese.

Această convergenţă de interese la nivel microeconomic se transformă adesea în divergenţa cu interesele macroeconomice. Pentru investitorul privat contează mai puţin unde şi în ce domeniu se va înscrie proiectul său de investiţie, ci doar dacă acesta va aduce profituri sigure şi mari, pe când interesul macroeconomic cere o anumită orientare a noilor investiţii spre domenii de interes naţional.

Practica îndelungată în domeniul investiţiilor străine a dovedit că investitorii străini au acţionat de fiecare dată cu prioritate în interesul propriu, chiar cu completa desconsiderare a intereselor naţionale ale statelor beneficiare de investiţii străine. Investiţiile străine au slujit intereselor propriilor lor state şi economiilor naţionale ale acestora, ceea ce a condus la dezvoltarea dezechilibrată a zonelor în care s-a investit. Ar fi o gravă eroare dacă acest adevar ar fi trecut cu vederea şi nu ar fi luat serios în consideraţie. Rezultă ca la nivelul strategiilor de stat, al macroeconomicului apar serioase delimitări de interese în politicile de investiţii străine.

În condiţiile adâncirii proceselor de globalizare a problemelor economice şi de intensificare a tendinţelor integraţioniste pe toate continentele mai ales pe cel european, ţările aflate în tranziţie au o serie de interese convergente cu cele ale statelor dezvoltate printre care ar fi de reţinut:

- armonizarea nivelului de dezvoltare economică şi creşterea unor posibilităţi sporite de revitalizare economică a acestui grup de state;

- crearea condiţiilor de folosire mai intensă a resurselor umane la locul de reşedinţă al acestora şi prevenirea emigrării acestora spre ţările dezvoltate industrial;

- adâncirea diviziunii internaţionale a muncii în care tot mai multe state să devină dezvoltate şi să poată să deţină şi ele un rol de furnizoare de tehnologie şi stiinţă în schimbul importurilor, atât de alte cunoştinţe tehnico -ştiinţifice, cât şi de produse finite mai ieftine şi performante;

- utilizarea, cu mai mare eficienţă, a resurselor minerale şi în condiţii ecologice superioare, care să permită o mai lungă perioadă de timp acoperită cu aceste resurse;

- consolidarea democraţiei în ţările de tranziţie şi eliminarea oricăror pericole de renaştere a comunismului;