Evoluția macroeconomică a Germaniei

INTRODUCERE

Obiectivul acestei lucrari este de a analiza evolutia macroeconomica a economiei Germaniei in intervalul de timp 2007-2010 prin prisma indicatorilor macroeconomici: PIB, Exporturi si Importuri, Investitii,Bugetul de stat, Consumul Privat si Consumul Public, Inflatie, Piata Muncii sau Datoria Publica. Voi incerca sa le prezint si sa le analizez pe fiecare in parte pentru a intelege mai bine situatia economica a Germaniei si cum a incercat aceasta sa limiteze efectele crizei financiare dar si pentru a trage unele concluzii.

CAPITOLUL 1

PREZENTARE GENERALA A CRIZEI PE PLAN MONDIAL SI PE PLAN EUROPEAN

1. Cum a luat nastere criza financiara. Cauze si efecte.

Criza economica mondiala in care inca ne aflam a inceput in luna iulie 2007, moment in care pierderea increderii investitorilor americani in ipotecarea securitizata a condus la o criza de lichiditati ce a determinat o injectare substantiala de capital in pietele financiare din partea Rezervei Federale Americane, a Bancii Angliei si a Bancii Centrale Europene. Indicele TED Spread a sarit in iulie 2007, a oscilat vreme de un an si apoi a crescut din nou in septembrie 2008 atingand valoarea record de 4.65% in 10 octombrie 2008. Criza s-a agravat in 2008, intrucat bursele de valori din lume s-au prabusit sau au intrat intr-o perioada de instabilitate acuta. Un numar mare de banci, creditori si companii de asigurare au dat faliment in saptamanile ce au urmat.

Prabusirea Administratiei Federale pentru Locuinte (S.U.A) este adesea facuta responsabila pentru producerea crizei. Insa vulnerabilitatea sistemului finainciar a fost provocata de contractele si operatiile financiare complicate si supuse efectului de parghie , politica monetara a S.U.A., stabilind un pret neglijabil pentru credit si astfel favorizand o cota foarte ridicata a efectului de parghie si conform economistului american John Bellamy Foster, o „hipertrofie a sectorului financiar”.

Criza financiara si economica actuala pare sa fie fara precedent in ultima jumatate de secol. Recesiunea economica s-a extins in S.U.A., Europa si Japonia si se contureaza a fi mult mai dureroasa decat caderea economica din 1981-1982. O masiva scadere a increderii atat la nivelul sectorului afaceri, cat si la nivelul consumatorilor, ambele raspunzand prin restrangerea cheltuielilor este in plina derulare. Guvernul statelor unite si unele guverne europene, incercand sa refaca stabilitatea, au nationalizat parti ale sectoarelor lor financiare intr-o masura care contrazice insesi bazele capitalismului modern. Intreaga lume pare astazi ca isi schimba cursul, indreptandu-se catre o perioada in care rolul statului va fi mai mare iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatica consecinta a crizei actuale.

Multi apreciaza ca actuala criza financiara isi are radacinile in scaderea dramatica a pretului locuintelor in S.U.A. sau in caderea pietei creditului pentru locuinte. Aceasta viziune este cel putin incompleta. Cauzele fundamentale are crizei financiare sunt mult mai adanci, atat de natura macroeconomica cat si de natura microeconomica, lucru mentionat recent de mai multi analisti: Altman (2009), Buiter (2008), Blanchard (2009). Cele 2 tipuri de cauze s-au interconditionat in producerea crizei. Ma voi referi pe rand la ambele tipuri de cauze.

Cauza profunda a crizei financiare a fost lichiditatea abundenta creata de principalele banci ale lumii (FED si BOJ) si de dorinta tarilor exportatatoare de petrol si gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat si o suprasaturare a economisirii generata de integrarea crescanda in economia globala a unor tari (China, Asia de SE in general), cu rate mari de acumulare, dar si de redistribuirea globala a avutiei si a veniturilor catre exportatorii de bunuri tari (titei, gaze naturale, etc). Lichiditatea abundenta si suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investitii, inclusiv in instrumente financiare sofisticate, nu usor de inteles de catre unii investitori.

Consecintele existentei lichiditatii abundente au fot ratele foarte scazute ale dobanzii si volatilitatea redusa a acestora. Impreuna, aceste consecinte au condus la cresterea apetitului pentru active cu castiguri mari. In plus, volatilitatea redusa de pe piata a creat tendinta de subestimare a riscului si o adevarata lipsa de vigilenta a investitorilor. Marjele de risc au fost si ele foarte scazute si nediscriminatorii. Impreuna, ratele scazute ale dobanzii, apetitul pentru active cu castiguri mari, vigilenta scazuta fata de risc si marjele mici au mascat semnalele preturilor pe pietele financiare si au condus la insuficienta intelegere a riscurilor implicate.

Pe fundal au operat, ca agravante, si o serie de cauze microeconomice: securitizarea frenetica, fisurile in modelul de afaceri ale agentiilor de rating, externalizarile rationale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente si in sfarsit competitia internationala crescuta pentru dereglementari.

Semnalele despre criza au fost date de economisti, dar nu au fost luate in seama. Totusi, trebuie spus ca magnitudinea crizei a fost, pana recent, subestimata de toata lumea.

Consecinta securitizarii frenetice a fost ca, odata ce criza a fost declansata de aparitia esecurilor la plata ratelor la creditele pentru case, piata financiara a devenit netransparenta. Instalarea neincrederii investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special (VSP) in categoria riscante (calitatea activelor pe care le finantau nu mai era clara) si refinantarile au devenit imposibile. Datorita discrepantei dintre maturitatile pe active si pasive, aceste VSP au inceput sa se bazeze pe linii de finantare de la bancile sponsor . In final, cererea de lichiditate, in combinatie cu pierderea increderii intre banci, a rezultat in goana dupa cash si rata dobanzii efective a inceput sa creasca.