Evoluția Politicilor Agricole Americane

CAP. I CARACTERISTICILE ŞI EVOLUŢIA POLITICILOR AGRICOLE AMERICANE

Statele Unite au pus baza fermelor moderne de azi încă de la crearea lor, prin trecerea din suprafeţele publice în proprietatea familiilor care se asigurau să lucreze în ferme şi să plătească impozite. Prima lege agricolă americană, din anul 1993, a pus bazele politicii agricole in secolul XX. Instrumentele de politică agricolă şi instituţiile de bază stabilite de lege sunt valabile şi azi. Legea a creat organismul public de intervenţie pe piaţa agricolă Agenţia Federală de Investiţii, ale cărei mecanisme au suferit modificări, dar acţionează cu succes şi azi. Politica agricolă a fost direcţionată spre obiectivul sprijinirii fermelor familiare, creşterea veniturilor fermierilor şi apropierea de cele ale altor categorii sociale. În acest scop au fost susţinute puternic preţurile agricole care au contribuit la structurarea şi dezvoltarea sistemului fermier. S-a produs un proces de diferenţiere a fermelor, cu tendinţă de formare a unui sector comercial puternic. Legea Federală a Ameliorării şi Reformei Agriculturii din 1996 a marcat o etapă nouă faţă de sistemul de intervenţii în vigoare după anii ’30 şi are consecinţe variat asupra agriculturii americane pe termen mediu. Legea stabileşte conţinutul programelor de susţinere a agriculturii pentru perioada 1996- 2002 şi cuprinde prevederi pe sectoare şi produsele agroalimentare esenţiale beneficiază de preţuri garantate şi de ajutoare directe, dar sunt favorizaţi indirect de măsurile de susţinere a produselor vegetale care determină costul furajelor pentru animale.

Agricultura a fost şi este considerată un sector strategic în economia americană, întrucât gestioneză resursele de pământ şi apă, este o piaţă de desfacere pentru produsele şi serviciile furnizate de ramurile indistriale, asigurând securitatea alimentară şi importante venituri din exportul produselor agricole, este un protector al mediului şi al vieţii. Agricultura americană se caracterizează printr-o înaltă performanţă în utilizarea resurselor naturale, materiale şi de forţă de muncă. Ploliticile agricole care au promovat modernizareaau avut în vedere programarea producţiilor în funcţie de nevoile pieţei interne şi ale exportului. Deşi s-au stabilit programe guvernamentale menite să limiteze excedentele, acestea au continuat să producă cheltuieli bugetare pentru susţinerea preţurilor şi a exporturilor. Atunci când agricultura atinge un înalt nivel de competitivitate, nevoile se deplasează către alte domenii de interes decât susţinerea producţiei. Restricţiile impuse de programele guvernamentale prin sistemele sofisticate de control asupra producţiei, în sensul limitării cantitative a unor produse şi a susţinerii privilegiate a altora, crează dezavantaje fermelor competitive pe piaţele interne şi externe. Beneficiile obţinute pe pieţele concurenţiale de către agricultorii competitivi pot fi mai mari decât subvenţiile de care beneficiază. Concurenţa formează comportamente de piaţă şi crează strcturi agricole performante care au o deosebită importanţă pe termen lung.

Experienţa americană arată că politicile de control a ofertei nu sunt suficiente şi că efectele pot aduce mari prejudicii pieţei prin excedentele produse care scad preţurile şi distorsionează pieţele. Urmarea acestor dezechilibre a pieţei este reducerea veniturilor fermierilor şi dispariţia unui număr mare de fermieri necompetitivi, cu impact negativ asupra zonelor rurale şi a mediului. Susţinerea îndelungată a agriculturii a avut un impact pozitiv asupra modernizării fermelor şi aceasta, la rândul său, a determinat o explozie a productivităţii agricole. Politicile agricole au susţinut cercetarea ştiiţifică şi operaţiunile pieţei, incusiv ale pieţelor de export, precum şi creşterea veniturilor fermierilor din ocupaţii din afara fermelor. Productivitatea agricolă a dus mari schimbări în sectorul fermier. Concentrarea resurselor în ferme şi tehnologiile moderne a dublat în 50 de ani producţia agricolă. O persoană ocupată în ferme produce azi produse agricole pentru circa 90 de americani şi importante cantităţi pentru export. Mecanismele de politică agricolă au ditecţionat subvenţiile prin intermediul preţurilor garantate ridicate, practicate o lungă perioadă de timp spre fermele care produceau mari cantităţi de produse comercializabile. Aşa se explică abandonarea fermelor de către micii fermieri şi concentrarea terenurilor în ferme de dimensiuni medii şi mari.