Evoluția sectorului transporturilor rutiere

1. Infrastructura rutieră din România

Prin poziţia sa geografică, prin tradiţiile şi prin spiritul deschis al politicilor sale de buna vecinătate, România, cu o suprafaţă de peste 237,5 mii kmp si cca. 22 milioane locuitori, face parte, din familia ţărilor europene şi s-a angajat ireversibil pe calea integrării în structurile europene. (anexele nr. 1 si 2)

Situată pe coridorul de tranzit dintre Europa de Vest si Orientul Mijlociu, ea însăşi o putere regională, producător şi consumator, România, odată devenită independentă în a doua jumatate a secolului XIX, a început să îşi dezvolte transporturile învestind resurse, talent şi muncă în crearea unor infrastructuri la nivelul tehnologic cel mai înalt al epocii.

Potenţialul oferit de avantajele naturale – ţară riverană la Marea Neagră şi ţară dunareană strabatută pe o lungime de 1.075 km de cea mai importantă cale navigabilă din Europa, fluviul Dunarea – a conferit României o poziţie strategică favorabilă, în zona de confluenţă a polilor generatori de transporturi din Europa, Balcani şi Orientul Mijlociu. Acestei poziţii i s-au conferit noi valenţe odată cu realizarea legaturii directe dintre Marea Neagră şi Marea Nordului ca urmare a construirii Canalului Dunare- Marea Neagră în anul 1984 şi a finalizarii caii navigabile Rhin-Main-Dunare in anul 1992.

Prin dezvoltarea infrastructurilor terestre de transport, România a devenit o punte de legatură între spaţiul geografic al ţărilor baltice şi nordice şi spaţiul geografic al ţărilor riverane Mării Negre. Modificările produse în spaţiul fostei Iugoslavii şi a fostei URSS au generat o restructurare totală a schemei tradiţionale de transport din zona şi au condus la punerea în valoare a infrastructurilor de transport şi a poziţiei geografice favorabile pe care România o deţine.

Deşi este recunoscut că, din motive obiective, starea tehnic a infrastructurii româneşti nu corespunde în totalitate standardelor europene, trebuie menţionată o realitate de cea mai mare importanţă: România are o reţea de infrastructuri (drumuri, căi ferate, căi navigabile, canale navigabile, porturi maritime şi fluviale, aeroporturi, căi aeriene) care asigură realizarea conectării tuturor localităţilor la reţeaua naţională de transport şi la sistemele internaţionale de transport.

Prin poziţia geografică şi prin reţeaua de infrastructuri, România îndeplineşte indiscutabil rolul de placă turnantă a transporturilor continentale şi intercontinentale pe principalele traictorii geografice Vest-Est şi Nord-Sud.

România, datorită poziţiei sale geografice, este situată la intersecţia căilor de comunicaţie care leagă nordul de sudul şi estul de vestul Europei. Aceasta reprezintă un avantaj important din punct de vedere al transporturilor. Totuşi, pentru a asigura un sistem adecvat de transport, România trebuie să asigure o infrastructură corespunzătoare pentru toate modurile de transport.

Deoarece, unul dintre cele mai importante moduri de transport, ce a înregistrat o dezvoltare semnificativă în decursul ultimilor 100 ani este transportul rutier, se impune asigurarea unei infrastructuri moderne, la standarde europene. În acest domeniu trebuie semnalată tradiţia României, cu adânci rădăcini în istorie, în ceea ce priveşte construirea de drumuri si poduri.

În vederea desfăşurării în condiţii de siguranţă şi confort a traficului rutier în continuă creştere (pe unele tronsoane traficul mediu zilnic va ajunge la 30.000-35.000 vehicule etalon în urmatorii 10-15 ani) şi a asigurării unei infrastructuri adecvate, Parlamentul României a aprobat Strategia propusa de Guvern pentru reabilitarea drumurilor existente si construcţia de autostrăzi pe teritoriul României până în anul 2020. În cadrul acestei strategii s-a elaborat un Program de reabilitare a drumurilor naţionale eşalonat pe 15 etape urmând ca până în anul 2014 să fie reabilitaţi cca. 11.300 km. Finanţarea lucrarilor de reabilitare se bazează pe acorduri de finanţare incheiate cu Instituţii Finanţatoare Internaţionale (BERD, BEI, BIRD) şi contribuţia Guvernului României. Totodată s-au implementat tehnologii noi şi sisteme moderne de management privind administrarea reţelei de drumuri si poduri prin aplicarea şi generalizarea PMS (Pavement Management System) şi BMS (Bridge Management System).

2. Strategia în domeniul infrastructurii rutiere

Strategia în domeniul infrastructurii rutiere vizează trei componente:

- satisfacerea deplină a utilizatorului;

- interconectarea şi interoperabilitatea reţelei de drumuri din România cu reţeaua de drumuri din UE;

- corelarea dezvoltării reţelei de drumuri publice cu priorităţile dezvoltării economice a României; dezvoltarea reţelei de drumuri publice din România şi îmbunătăţirea indicilor calitativi (densitate, lungime, îmbrăcăminţi moderne), se va face în condiţii de siguranţă şi confort, asigurându-se protecţia mediului.

Politicile rutiere pe care Guvernul României le va promova sunt următoarele:

1. Reconfigurarea reţelei de drumuri publice (DN, DJ, DC) prin:

– reparare, întreţinere curentă şi periodică, reparaţii capitale şi modernizare;

– managementul întreţinerii drumurilor şi lucrărilor de artă, se va face pe criterii exclusiv tehnice, prin aplicarea sistemelor de management pentru drumuri, PMS (Pave Management System) şi pentru poduri, BMS (Bridge Management System);

– sporirea măsurilor de siguranţa circulaţiei şi confortului participanţilor la trafic;

– îmbuntăţirea serviciilor oferite de administratorii reţelei de drumuri publice.

2. Dezvoltarea reţelei de drumuri publice prin:

– legarea tuturor localităţilor la reţeaua de drumuri publice;

– respectarea angajamentelor de integrare europeană

o autostrada Nădlac.Deva.Sibiu.Piteşti.Bucureşti.Constanţa pe coridorul IV.paneuropean

o autostrada Bucureşti.Focşani.Albiţa pe coridorul IX.paneuropean

o finalizarea lucrărilor începute:

-autostrada Bucuresti-Brasov-Tg.Mures-Cluj Napoca-Oradea-Borş;

-autostrada Bucureşti-Constanţa