Evoluția Sistemului Monetar Național al României

1. Sistemul monetar: definire, conţinut, rol

Sistemul monetar este definit ca un anumit mod de organizare şi reglementare a circulaţiei monetare dintr-o ţară, pe baza unor legi speciale ale statului respectiv.

Privite în evoluţie sistemele monetare au avut în structura lor următoarele elemente componente, mai reprezentative, şi anume:

1. unitatea monetară;

2. etalonul monetar;

3. modul de batere şi de circulaţie a monedelor cu şi fără valoare integrală (intrinsecă);

4. modul de emisiune şi punere în circulaţie a monedei de hârtie (bancnotelor) şi a hârtiei-monedă.

2. Clasificarea sistemelor monetare

A) Sistemul monetar bimetalist etalon aur-argint

Bimetalismul a fost introdus la începutul secolului XIX în speranţa că ar putea asigura mai bine, decât monometalismul argint (cel mai vechi etalon metalic), stabilitatea monedei prin procese compensatoare. În cadrul acestui sistem baterea monedelor etalon pentru ambele metale era liberă, circulaţia lor fiind paralelă şi simultană.

În funcţie de modalitatea de stabilire a raportului valoric dintre cele două metale, bimetalismul a cunoscut trei variante: bimetalismul integral; bimetalismul paralel; bimetalismul parţial.

B) Sisteme monetare bazate pe etalonul aur

a. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-monedă. Forma clasică de existenţă a etalonului aur a fost până la primul război mondial cea a etalonului aur-monedă (gold specie standard), metalul monetar circulând liber pe piaţa internă şi internaţională. Alături de aur, funcţiile monedei erau îndeplinite de moneda de argint şi îndeosebi de moneda de hârtie sub forma bancnotelor şi altor semne monetare).

b. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-lingouri. Acest etalon a funcţionat o perioadă scurtă de timp , după primul război mondial, reprezentând, de fapt, o formă limitată a etalonului aur clasic. În cadrul acestui etalon (gold bullion standard) aurul-monedă este retras din circulaţie de pe piaţa internă şi internaţională şi depozitat la banca emitentă de bancnote sub formă de lingouri.

c. Sistemul monetar bazat pe etalonul aur-devize. Etalonul aur-devize (gold exchange standard) a fost pus la baza sistemelor monetare naţionale după Conferinţa Monetară din 1922 de la Geneva, pentru ca în 1944 la Conferinţa Monetară şi Financiară de la Bretton Woods să fie adoptat şi de sistemul monetar internaţional nou creat.

România a adoptat acest etalon în 1929 concomitent cu celelalte forme ale etalonului aur, fiind abandonate de fapt şi de drept prin reforma monetară din 1947. În perioada 1971 – 1974 s-a renunţat la acest etalon ca bază a sistemelor monetare naţionale şi a celui internaţional, lucru consfinţit şi prin statutul modificat al FMI.

C) Sisteme monetare bazate pe etalonul putere de cumpărare

În prezent aurul nu mai îndeplineşte funcţii monetare, nu se mai bat monede decât în scopuri jubiliare, metalul galben fiind cotat la bursă ca o marfă obişnuită.

Deocamdată, locul metalului monetar în această funcţie a fost luat de etalonul putere de cumpărare.

Moneda emisă şi pusă azi în circulaţie pe plan naţional şi internaţional are drept corespondent un etalon format prin contribuţia bunurilor şi serviciilor create în cadrul fiecărei economii naţionale.

3. Reglementarea emisiunii de monedă

A) Emisiunea monedei de hârtie

Rolul monedei de hârtie în evoluţia sistemelor monetare naţionale este legat de existenţa, de-a lungul unei perioade îndelungate de timp, din antichitate până în Evul Mediu, a anumitor înscrisuri şi certificate care atestau existenţa unei cantităţi de aur şi argint bine determinate. Prin trecerea certificatului de la o persoană la alta se producea transferul cantităţii de metal monetar de la un deţinătore la altul.

B) Emisiunea monedei divizionare

Monedele divizionare sunt piese metalice cu valori nominale scăzute şi care au utilitate în realizarea plăţilor. Sunt confecţionate din diferite aliaje, iar emisiunea lor se află în atribuţiile Monetăriei Statului. După confecţionare, sunt depuse la banca centrală unde figurează în activul bilanţului şi sunt înregistrate la aceeaşi valoare în creditul contului Trezoreriei.

C) Emisiunea monedei scripturale

Moneda scripturală sau moneda emisă de bănci este constituită din depozitele băncilor comerciale, respectiv din soldurile creditoare ale agenţilor nebancari care sunt transmise de la un agent la altul prin intermediul cecurilor şi al viramentelor.

4. Convertibilitatea monetară şi cursul de schimb

Convertibilitatea monetară

Convertibilitatea monedei este o însuşire legală a acesteia de a putea fi schimbată cu o altă monedă în mod liber prin vânzare-cumpărare pe piaţă, fără nici o restricţie.

Convertibilitatea actuală a monedelor naţionale. Trecerea de la cursurile fixe la cele flotante şi generalizarea acestora din urmă a condus la renunţarea de facto la convertibilitatea oficială, dacă prin aceasta se înţelege preschimbarea unei monede cu alta la cu curs oficial sau cel puţin la un curs cunoscut. Din momentul în care o asemenea convertire nu mai era posibilă decât la cursul pieţei, convertibilitatea oficială dispare ca obligaţie a autorităţii monetare.