Extinderea cu Polonia

CAP.1. Incheierea Acordului de asociere la Uniunea Europeana – termeni si

date calendaristice

Ideea acordurilor de asociere , denumite apoi generic ‘ acorduri europene ‘

afost lansata de Jaques Delos, presedintele Comisiei Europene, la inceputul anului

1990. Solutia acordurilor de asociere a fost ‘ sugerata ‘ de art. 238 al trataului de la

Roma coform caruia ‘ Comunitatea poate incheia , cu un stat tert, o uniune de state

sau o organizatie internationala, acorduri care sa instituie o asociere ce presupune

drepturi si obligatii reciproce si proceduri speciale’. Desi aceste acorduri folosesc

modelele sugerate mai sus ele vizeaza integrarea in Uniunea Europeana prin

explicitarea prevederilor de aliniere la normele Uniunii Europene.

Primele discutii exploratorii privind asocierea tarilor din Est s-au purtat in prima

parte a anului 1990 de catre Comisia Europeana cu un grup de trei state,

considerate cele mai avansate pe calea reformelor ( Polonia, Ungaria, Cehoslovacia)

si au pus in evidenta o lipsa acuta de cunostinte cu privire la obligatiile si conditiile

pe care ar trebui sa le indeplineasca in vederea aderarii.

Acordul de asociere cu Uniunea Europeana a vizat trei scopuri majore :

1. intarirea spijinului UE pentru procesul de reforma economica,

2. accentuarea procesului de reforma politica ,

3. acordarea de asistenta in vederea realizarii obiectivului aderarii la UE.

Prin acordul incheiat tara asociata isi ia angajamentul sa realizeze

armonizarea legislatiei nationale cu cea a UE , ceea ce presupune aplicarea

legislatiei care favorizeaza concurenta si aplicarea unor reglementari privind

subventiile de stat care sa fie compatibile cu legislatia corespunzatoare din UE.

In plan economic acordul include prevederi menite sa configureze o zona de

liber schimb pentru produsele industriale cu mentinerea unor restrictii in ‘zonele

sensibile’ ( textile, siderurgie) . Agricultura a ramas in afara cadrului acordului, in

sensul ca barierele tarifare se elimina in mod diferentiat, UE ca partener mai puternic

isi deschide prima piata , fata de tara asociata.

Acordul de asociere a devenit realitate pentru Polonia in 1991 cand a fost

semnat alaturi de in ca doua state, respectiv Ungaria si Cehoslovacia. Ulterior, in

1993 au fost semnate acorduri cu Romania si Bulgaria , iar in 1995 cu Estonia,

Letonia si Lituania.

CAP. 2. Cererea de aderare - conditii, data

Prin acordurile de asociere au fost acceptate unele prevederi privind posibila

aderare a tarii asociate la Uniunea Europeana.

In sesiunea din ianuarie 1993 a Parlamentului European s-a aprobat raportul

prezentat de social – democratul german Klaus Hansch care exprima dorinta de

consolidare a relatiilor cu statele asociate din Europa centrala si orientala.

Consiliul European de la Copenhaga , din iunie 1993, a stabilit fara echivoc

faptul ca statele asociate la UE din Europa centrala si orientala care doresc vor

putea deveni membre ale UE. Pe de alta parte Consiliul European stabileste faptul

ca aderarea cere din partea statului sa aiba institutii care sa garanteze democratia,

primatul legii, drepturile omului, respectarea minoritatilor si protectia lor, existenta

unei economii de piata viabile, precum si capacitatea de a face fata presiunii

concurentiale si fortelor pietii in interiorul uniunii. Pentru o clasificare a acestor

criterii obligatorii de indeplinit s-a realizat urmatoarea delimitare a acestora : criteriul

politic, criteriul economic, criteriul administrativ ( al acquis-ului ), criteriul comunitar.

Cererea de aderare a Poloniei a fost ingregistrata la data de 05.04.1994.