Extinderea Uniunii Economice și Monetare Perspective pentru România

Introducere

Uniunea Europeana reprezinta un spatiu economico-social si politic, în constructie, de o natura si consistenta diferita fata de formele traditionale de grupare a intereselor de natura economica si sociala la scara societala.

Privita ca o etapa superioara a integrarii multinationale, Uniunea economica si monetara este rezultatul adâncirii, a intensificarii integrarii si presupune:

• politica monetara comuna;

• strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor member;

• moneda unica;

• liberalizarea fluxurilor de capital

• un sistem institutional care sa coordoneze si administreze politica monetara.

Conditia de baza pentru crearea si functionarea unei forme integrative de tipul Uniunii economice si monetare o constituie existenta unei piete comune a bunurilor si serviciilor, desi în cazul Uniunii Europene, Uniunea economica si monetara este mai degraba asociata cu piata interna unica.

Stadiul de Uniune economica si monetara, care presupune eliminarea cursului de schimb si aplicarea unei politici monetare comune conduce la diminuarea unor costuri si riscuri care, anterior, au putut sa accentueze sau, dupa caz, sa împiedice interpenetrarea pietelor de capital, sa genereze distorsiuni în functionarea pietei agricole comune sau sa nu permita politicii industriale o dezvoltare unitara care sa conduca spre o piata comuna în domeniu.

1. Sistemul Monetar European: etape premergatoare

Inceputurile procesului de integrare europeana se plaseaza in deceniul al 16-lea, cand sunt semnate doua tratate esentiale in crearea unei comunitati economice:

• Anul 1951, cand se semneaza, la Paris: Tratatul cu privire la Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului (la care participa 6 tari: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg);

• Anul 1957, cand se semneaza, la Roma: Tratatul privind crearea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si Tratatul privind crearea Comunitatii Economice Europene (CEE).

Astfel, Tratatul de la Roma a pus in functiune un mecanism de cooperare economica, care ulterior a necesitat o coordonare a activitatii monetare.

Obiectivele CEE, catre care a fost orientata intreaga politica comunitara au vizat:

• realizarea unei uniuni vamale, respective a unei protectii comune tarifare fata de terti;

• realizarea libertatii de circulatie a capitalurilor, a fortei de munca si a serviciilor;

• realizarea unei politici comunitare in domeniul agriculturii.

Ideea unificarii monetare s-a bazat pe conceptul teoretic al zonelor monetare optimale dezvoltat de autorii Mundell (1961) si McKinnon (1963). Potrivit acestei teorii, acele tari care intrunesc un numar de caracteristici precise au interesul de a alege intre cursuri de schimb fixe si o moneda unica.

Prima incercare de unificare monetara in Europa a aparut odata cu raportul Werner, in anul 1970, raport care schita un obiectiv de uniune monetara pentru anul 1980 si prevedea:

• convertibilitatea monedelor;

• reducerea fluctuatiilor ratelor de schimb pana la fixitatea irevocabila a paritatilor;

• libera circulatie a marfurilor, serviciilor, a fortei de munca si a capitalurilor;

• constituirea unui sistem integrat de banci centrale care sa includa bancile centrale ale statelor membre;

• introducerea unei monede unice.