FMI - facilități de creditare

INSTANTELE DE DECIZIE

Fondul Monetar International este o organizatie internationala care are 184 de tari membre,înfiintata pentru a promova cooperarea monetara internationala, stabilitatea valutara si acorduri valutare sistematice, pentru a stimula cresterea economica si niveluri înalte de folosire a fortei de munca si pentru a acorda asistenta financiara temporara tarilor, în conditii adecvate de siguranta pentru a ajuta la ajustarea balantei de plati.

În momentul aderarii ca membru al FMI, fiecare tara contribuie cu o anumita suma de bani numita „cota de subscriere”.În urma unei majorari cu 45% a cotei de subscriere începând cu 22 Ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridica la 212,4 miliarde DST (aproape 265 miliarde USD).

De la înfiintarea sa în 1945, scopurile urmarite de FMI au ramas neschimbate dar operatiunile sale, care includ supravegherea si asistenta financiara si tehnica, au evoluat pentru a raspunde nivelului cerintelor economiei mondiale în schimbare.

FMI-ul nu este o institutie independenta asa cum sunt anumite banci centrale. El este condus de reprezentantii statelor membre reuniti în cadrul diferitelor instante de decizie.

La conducere se afla Consiliul Guvernatorilor, învestit cu toate puterile, compus din câte un guvernator din fiecare stat membru (în general, ministrul de finante sau guvernatorul Bancii Centrale). Se reuneste o data pe an, în Adunare generala (în septembrie sau octombrie), pentru a examina activitatile FMI-ului si pentru a adopta decizii importante cum ar fi revizuirea Statutului sau admiterea de noi tari membre.

Cum nu se reunesc decât rareori, guvernatorii deleaga Consiliul de administatie cu o mare parte din puterile lor. Cei 24 de administratori au sediul în permanenta la Washington. Cinci dintre ei sunt numiti în mod direct de catre tarile lor (SUA, Japonia , Germania, Franta si Regatul Unit). Rusia, China si Arabia Saudita au obtinut, de asemenea, dreptul de a avea administratori proprii. Toate celelalte state membre trebuie sa se reuneasca în cadrul unor „circumscriptii”, adica pe grupe de tari: de exemplu, tarile scandinave sunt reunite în jurul aceluiasi scaun, la fel tarile africane francofone. Consiliul de administratie conduce afacerile curente referitoare la supravegherea politicilor de schimb, la acordarea de spijin financiar, la consultarile cu statele membre, la evolutia doctrinei sau la problemele administrative si bugetare. Deciziile Consiliului Guvernatorilor si ale Consiliului de administratie sunt luate cu majoritate calificata. La conducerea FMI-lui se afla un director general care dirijeaza serviciile si prezideaza Consiliul de administratie, care îl alege pentru o perioada de cinci ani. Prin conventie tacita, directorul general este un european, în timp ce presedintele Bancii Mondiale este un american. El este asistat de trei directori generali adjuncti .

Comitetul interimar a fost creat în 1974. El este compus din 24 de membri, la nivel de ministri sau de guvernatori de banci centrale, care se reunesc de doua ori pe an, primavara (sfârsit de aprilie sau început de mai) si cu ocazia Adunarii generale a guvernatorilor, pentru a putea propune acestora marile orientari ale sistemului monetar international si functionarea FMI-ului. Numarul redus al membrilor sai (fata de 177 de membri ai Consiliului guvernatorilor)îi permite, de fapt, sa fie un bun forum de discutii. Al doilea amendament al Statutului Fondului Monetar, intrat în vigoare în 1978, prevedea înlocuirea Comitetului interimar printr-un colegiu permanent, totusi cum acest colegiu nu a fost niciodata creat, Consiliul Guvernatorilor continua sa conlucreze cu Comitetul Interimar. Rolul acestui comitet a fost pus sub semnul întrebarii de câtiva ani încoace prin cresterea influentei grupului G7, în cadrul caruia, din ce în ce mai frecvent, se iau marile decizii referitoare la sistemul monetar international sau în legatura cu competenta FMI-ului. Un al doilea organism consultativ, Comitetul de dezvoltare, este compus din 27 de membri, ministri sau guvernatori, cu rol de consilieri pe lânga guvernatorii FMI-ului si ai Bancii Mondiale, în legatura cu problemele de transferari de resurse catre tarile în curs de dezvoltare. Acesta se reuneste în acelasi timp cu Comitetul Interimar.