Formarea profesională în statele membre ale UE - Spania, Germania, Slovenia

Introducere

Formarea profesională în Statele Membre ale UE

Într-o societate bazată pe progres tehnico-ştiinţific şi aflată în permanentă schimbare, individul se confruntă cu nevoia de a dobândi noi competenţe, de a-şi reînnoi bagajul de cunoştinţe şi abilităţi, cel puţin o data la 2-3 ani, prin participarea la programele de formare profesională.

Investiţia în resursa umana, cel mai valoros activ al unei organizaţii, se dovedeşte a fi una inteligentă şi de lungă durată, chiar dacă implica anumite costuri şi rezultatele nu se observă imediat. Aplicarea principiului celor “3l” - “lifelong learning” (învăţarea continuă), generează beneficii atât companiilor cât şi angajaţilor, prin crearea unei forţe de muncă bine calificate, prin creşterea competitivităţii, a productivităţii şi a dezvoltării personale.

Sistemul de formare profesională continuă joaca un rol important în reducerea diferenţelor între statele membre ale Uniunii Europene, prin furnizarea de resurse umane necesare dezvoltării economice. Chiar dacă într-o societate şi o economie bazate pe cunoaştere sistemul tradiţional nu mai este suficient pentru o carieră de succes, instruirea permanentă este departe de a deveni o realitate pentru toţi angajaţii. În medie statele membre ale Uniunii Europene alocă cam 5% din PIB pentru domeniul educaţiei şi al formării profesionale, cu mari diferenţe de la o tară la alta. Educaţia reprezintă o preocupare permanentă a guvernelor din toate Statele Membre, însă structura sistemelor de educaţie diferă considerabil de la ţară la ţară. În acest context, Uniunea Europeană este un forum util schimbului de idei şi de bune practici. Uniunea Europeană nu are o politică comună în domeniul formării profesionale, ci dimpotrivă, rolul ei este de a crea un sistem de cooperare reală între Statele Membre prin menţinerea dreptului fiecărui Stat Membru de a decide asupra conţinutului şi organizării sistemelor de educaţie şi formare. În ceea ce priveşte transparenţa şi recunoaşterea diplomelor şi calificărilor în scopuri academice a fost creată, în anul 1984, la iniţiativa Comisiei Europene, o reţea a Centrelor Naţionale de Recunoaştere a Diplomelor în care se regăsesc toate statele membre ale UE şi ale Spaţiului Economic European precum şi toate statele asociate din Europa Centrală şi de Est. Aceste centre oferă consultanţă şi informaţii legate de recunoaşterea diplomelor şi perioadelor de studii realizate în străinătate. În ceea ce priveşte transparenţa şi recunoaşterea calificărilor în scopuri profesionale este în curs de creare, o reţea de Puncte Naţionale de Informare pentru calificările profesionale care vor reprezenta un prim punct de contact pentru problemele legate de calificarea profesională.

Capitolul I. FORMARE PROFESIONALĂ ÎN SPANIA

1. GENERALITĂŢI

Spania este un stat situat în Sud-Vest-ul Europei ocupând cea mai mare parte ocupând cea mai mare parte din Peninsula Iberica, precum şi Insulele Baleare şi Pitiure din Marea Mediterană şi Insulele Canare din Oceanul Atlantic. Se învecinează cu Portugalia, Franţa şi Andola. Are o populaţie de 39,6 milioane de locuitori dintre care ¾ Spanioli, iar în rest Catalani, Basci şi Galiceni, cultura lor fiind o cultură Vest Europeană.

Spania a fost una dintre primele membre ale Uniunii Europene aderând la aceasta în anul 1986 alături de Portugalia.

Această lucrare se sprijină pe ideea că un element esenţial în înţelegerea sistemului de formare ale oricărei ţări este cunoaşterea contribuţiei pe care o are formarea de abilităţi pentru economia unei ţări. Pentru a înţelege sistemul de formare profesională al Spaniei, este necesară cunoaşterea rolului fundamental pe care îl joacă atât sistemul educaţional general, cât şi experienţa acumulată în şi prin muncă.

În anul 1970 a fost aprobată în Spania Legea Generală a Educaţiei (Ley General de Educaţion). Implementarea acestei legi în anul 1980 a implicat introducerea sistemului de formare profesională în instruirea iniţială a populaţiei spaniole. Aceasta este şi cauza pentru care numai generaţiile anului 1960 au beneficiat de acest program iniţial de formare profesională (IVT). Pentru generaţiile anterioare, mulţi dintre ei făcând parte din acea categorie încadrată în muncă, programul de formare profesională a fost considerat o participare anecdotică.