Globalizarea

Imagine preview
(8/10)

Acest proiect trateaza Globalizarea.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 50 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

INTRODUCERE

Globalizarea este în zilele noastre unul dintre fenomenele cele mai discutate şi

disputate în acelasi timp, iar plaja discursurilor în termeni de globalizare se întinde de la

nivelul omului obisnuit de pe stradă, şi până la discursuri politice şi academice de înalt nivel.Este surprinzător cum un termen atât de recent intrat în vocabular se bucură de o atât de mare popularitate! Şi, totusi, câtă ambiguitate în folosirea lui, câte acceptiuni atasate acestui termen, câtă încărcătură emotională asociată acestuia!

Globalizarea este şi un fenomen ambiguu. Avându-şi sursa în dezvoltarea tehnologică,în căutarea eficienţei, în deschiderea pieţelor şi în interdependenţele economice, globalizarea prezintă şi pericole deloc de neglijat, legate în special de subminarea suveranităţii si coeziunii naţionale. Globalizarea este adesea prezentată ca o revolutie paşnică, care duce la îmbunătăţirea nivelului de trai si la apropierea religiilor si culturilor; totuşi, o serie de voci clamează caracterul său profund inegalitar, mai ales din perspectiva ţărilor în curs de dezvoltare, al întreprinderilor mici si al individului obişnuit.

Iată deci ce varietate de abordări, dispute, controverse, ce conţinut divers si câte

abordări contradictorii îi sunt asociate acestei realităţi, pe care o simţim şi despre care vorbim şi auzim vorbindu-se în fiecare zi: globalizarea. În acest context, demersul lucrării de fată este unul riscant, acela de a încerca o clarificare conceptuală, sau cel putin de a opta pentru o anumită accepţiune dintre multiplele asociate acestui termen. Acesta este scopul primului capitol, intitulat „Abordări ale globalizării”.

Globalizarea acoperă o realitate economică, socială, politică, istorică, culturală etc.extrem de complexă şi cuprinzătoare. Iată un singur exemplu: Kenneth Arrow, laureat Nobel pentru Economie în 1972, consideră că trebuie distinse cel puţin cinci aspecte diferite ale globalizării: comerţul internaţional, mişcările de capitaluri, migraţia populaţiei, migraţia biotopurilor exotice (inclusiv patogene) şi difuzarea şi omogenizarea posibilă a culturilor şi ideilor de orice fel. În acelaşi timp, instituţiile internaţionale s-au implicat în încurajarea acestor mişcări spre exterior, ca şi în solutionarea problemelor pe care le-au creat. Dintre toate aceste aspecte ne-am propus să abordăm unul singur, globalizarea în sfera financiară, si acela axându-ne în special pe componenta bancară. Motivatia alegerii sferei sistemului bancar este una subiectivă,avand in vedere ca scurta mea experienta in cadrul munci este strict legata de domeniul bancar,intotdeauna am fost fascinat de banci find domeniul in care aş dorii sa continui sa profesez.

Odată ajuns aici, demersul a fost îngreunat de multitudinea de direcţii posibile de continuare a cercetării cu privire la impactul globalizării asupra sistemului bancar. Am preferat, în locul unei abordări tematice (zeci de pagini ar fi putut fi consacrate unor aspecte precum strategiile bancare, reglementările prudenţiale, concentrările prin fuziuni si achiziţii bancare etc.) care ar fi condus la o cu totul altă continuare a lucrari, o abordare la nivel regional si apoi naţional. Mi s-a părut mai potrivită şi mai interesantă din punct de vedere pragmatic o abordare din perspectiva pătrunderii capitalului străin în sistemele bancare ale ţărilor din zona Europei Centrale si de Est, ca zonă emergentă a Europei şi a lumii. Ca atare, al treilea capitol, „Globalizarea bancară în Europa emergentă – pătrunderea capitalului străin în Europa Centrală si de Est”, încearcă să realizeze o abordare a condiţiilor, cauzelor, motivaţiilor,formelor si dimensiunilor expansiunii capitalului străin în regiune (atât la nivel regional cât si prin analiza câtorva ţări reprezentative), precum şi a beneficiilor şi riscurilor asociate acestui fenomen.

În partea de incheiere a lucrarii se regasesc concluziile mele în urma studiului facut şi o dezbatere asupra crizei finaciare actuale în regiune .

CAPITOLUL I

ABORDARI ALE GLOBALIZARII

1.1 Scurtă etimologie a noţiunii

„Globalizarea este, fără îndoială, cuvântul (-cheie şi -litigiu) cel mai des folosit şi abuzat, cel mai rar definit şi probabil cel mai neînţeles, nebulos şi spectaculos din punct de vedere politic al ultimilor si viitorilor ani” .Dată fiind varietatea extremă a abordărilor şi punctelor de vedere cu privire la globalizare, care pornesc de la afirmarea caracterului ei ireversibil şi merg până la negarea sa absolută, ca să nu mai vorbim de numeroasele faţete, opinii, abordări adesea contradictorii, cred că nu puteam începe altfel acest demers dificil, despre un fenomen despre care s-a scris atât de mult şi atât de contradictoriu, fără a fi clarificat conţinutul acestui cuvânt „sforăitor”, după expresia lui Scholte .Etimologic, cuvântul “glob” a început să se refere la planetă cu câteva secole în urmă, după descoperirea faptului că pământul este rotund. Conform Oxford English Dictionary (1989), în engleza vorbită adjectivul „global” a apărut prin anii 1890,începând să desemneze „întreaga lume”, complementar sensului său originar, de

„sferic”. Termenii de „globaliza(re)” şi „globalism” au fost lansati într-un tratat publicat 50 de ani mai târziu de Reiser si Davies . În fine, substantivul „globalizare” apare pentru prima dată într-un dictionar (Webster) în 1961 .

Până prin anii 1980, discuţiile asupra problemelor globale/planetare foloseau aproape întotdeauna termenul de „relaţii internaţionale”, fată de cel de „relaţii globale”, iar concepte precum „guvernanţa globală”, „pieţe globale”, „ecologie globală” etc. erau aproape necunoscute. Cu rare excepţii, cuvinte ca „globalitate”,„globalizare” si „globalism” erau absente din lucrările publicate înainte de anii 1980.

Termenul de globalizare a fost utilizat la început în studiile referitoare la firmele multinaţionale, desemnând un fenomen limitat, respectiv mondializarea cererii. În 1983, Theodore Levitt propunea acest termen pentru a desemna convergenţa pieţelor. Cum globalizarea şi tehnologia ar fi principalii factori de modelare a relaşiilor internaşionale, „societatea globală” acţionează constant, cu costuri relativ reduse, ca şi cum întreaga lume ar fi o entitate unică: se vinde acelaşi lucru în acelaşi fel peste tot .

Deşi perceput în primă instanţă ca un americanism, termenul de „globalizare”

s-a răspândit cu repeziciune în zeci de limbi după anii 1980: „globalizazzione” în

italiană, „globalización” în spaniolă, „globalizaçao” în portugheză, „globalisierung”

în germană, sunt cuvinte copiate direct din engleză, este de fapt o copie cat mai fidela

/in oglinda a termenului englezesc. Francezul „mondialisation” sau olandezu „mondialisering” exprimă aceeaşi idee, chiar dacă cu anumite nuanţe, semnificative unele dintre ele .

Fisiere in arhiva (1):

  • Globalizarea.doc