Impactul cheltuielilor publice privind asigurările sociale(pensii) asupra activității economice sociale

1. Cheltuieli publice, tipuri de cheltuieli publice şi impactul lor

Sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor care se efectuează de la bugetul statului, din bugetele locale, din fondurile speciale, din fondurile proprii ale agenţilor economici cu capital de stat şi ale instituţiilor publice cu acţiunile social-culturale, dezvoltarea social-economică, organelle statului, apărarea naţională, ordinea publică, înfăptuirea suveranităţii şi independenţei naţionale, private în unitatea şi interdependenţa lor.

În cadrul sistemului cheltuielilor publice, cheltuielile bugetare deţin un loc important; ele cuprinzând destinaţiile care se dau fondurilor bugetare de către Parlament ân vederea realizării opţiunilor şi priorităţilor stabilite în procesul selecţionării cerinţelor social-culturale, economice, de apărare etc.

Cheltuielile efectuate din bugetul statului, din bugetele locale de către autoritatea publică finanaciară pentru satisfacerea cerinţelor de bunuri şi servicii ale colectivităţii constituie cheltuielile publice. Cheltuielile publice conţin relaţii social-economice băneşti care au loc între stat, pe de o parte, şi agenţii economici, instituţii publice şi personae fizice, pe de altă parte, în procesul repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în vederea îndeplinirii atribuţiilor acestora.

Legitimitatea cheltuielilor publice este dată de: utilitatea, priorotatea, universalitatea cerinţei respective, de necesitatea cheltuielii; ele nu trebuie să depăşească puterea contributivă a agenţilor economici şi a populaţiei, cuantumul lor trebuie să varieze în funcţie de mărimea produsului naţional brut (PNB).

Sub aspect politic cheltuielile publice pot fi: neuter şi active. Cheltuielile neutre se practicau în concepţia finanţelor clasice care nu permiteau intervenţia statului în economie. În concepţie actuală, cheltuielile publice sunt considerate active, deoarece cu ajutorul lor se intervine în viaţa social-economică, politică, administrativă şi culturală.

Din punctual de vedere administrative cheltuielile publice se clasifică după instituţiile prin care ele se efectuează, adică prin ministere, departamente, judeţe, municipii, oraşe şi comune.

Dupa sursele de finanţare, cheltuielile publice se clasifică astfel:

a) cheltuieli publice bugetare

b) cheltuieli publice extrabugetare

c) cheltuieli publice finanţate din fondurile cu detinaţie specială.

Din punctual de vedere al conţinutului economic se disting:

a) cheltuieli destinate realizării reproducţiei sociale

b) chletuieli destinate constituirii rezervelor materiale de stat

c) cheltuieli destinate sferei nemateriale.

Din puctul de vedere al atribuţiilor statului, cheltuielile se pot clasifica după cum urmează:

a) acţiuni economice

b) acţiuni social-culturale

c) apărarea ţării

d) întreţinerea organelor statului.

1.1. Cheltuielile publice pentru asigurări sociale

Organizarea asigurărilor sociale a fost determinată de cauze obiective legate de dezvoltarea factorilor de producţie care au cauzat apariţia unor evenimente negative în viaţa oamenilor denumite generic riscuri. Riscurile pot fi fizice (care au drept efecte reducerea sau anularea capacitaţii de munca a celor în cauza), economice (este cazul persoanelor şomere, care nu au loc de munca pentru a obţine un venit) şi sociale (apărute ca urmare a reducerii severe a venitului familial, a creşterii numarului de membri sau apatriţiei unor boli cu tratament îndelungat).

Apariţia asigurărilor sociale a fost condiţionată de crearea şi dezvoltarea industriei. Participarea cetăţenilor la desfăşurarea procesului de producţie şi la activităţi utile societaţii îi poate pune pe cei în cauză în anumite situaţii de imposibilitate de a munci, de a nu-şi mai putea asigura prin munca bunurile şi serviciile necesare traiului lor. Ca urmare a accidentelor, bolilor, invaliditaţii care conduc la imposibilitatea prestării unei munci in condiţii normale, atât statul, cât si instituţiile publice şi private trebuie să asigure din timp masuri de protecţie a cetăţenilor. Necesitatea înlaturării sau ameliorării situaţiilor în care cetaţenii ţarii se pot afla în imposibilitatea acoperirii cheltuielilor ca urmare a lipsei veniturilor, a determinat ca instituţiile de stat şi private sa iniţieze o serie de măsuri adecvate fiecarei actegorii de riscuri. Acţiunile întrevazute trebuiau încadrate într-un sistem bine organizat si într-un proces de perfecţionare continua, ceea ce a dus la apariţia în fiecare ţara a unui sistem propriu naţional de asigurări sociale.