Implicatiile Economice si Politice ale Canalelor Sulina si Dunare-Marea Neagra ca Urmare a Traficului de Marfuri

Imagine preview
(8/10)

Acest proiect trateaza Implicatiile Economice si Politice ale Canalelor Sulina si Dunare-Marea Neagra ca Urmare a Traficului de Marfuri.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 16 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Economie

Extras din document

Prin aşezarea sa geografică, România reprezintă o zonă de intersecţie a mai multor magistrale de transport, care leagă nordul de sudul Europei şi vestul de estul acesteia.

Deşi România are o poziţie geografică bună, fiind un nod al traficului regional între Est‐Vest şi Nord‐Sud, infrastructura sa subdezvoltată continuă să fie o barieră semnificativă în faţa dezvoltării şi creşterii economice. Astfel, accesibilitatea la pieţele internaţionale şi în interiorul ţării rămâne limitată.

Proiectul Prioritar nr. 18 traversează Europa transversal de la Marea Nordului la Rotterdam la Marea Neagră în România. Acest coridor este unul din cele mai lungi în cadrul reţelei TEN‐T şi traversează deopotrivă ţări europene si state non membre.

Țările Europei Centrale și de Sud-Est își bazează sistemul de transport fluvial pe principala arteră de navigație, Dunărea. Din cei 2.413 km, cât măsoară calea navigabilă de la Kelheim (Germania) la Sulina, o lungime de peste 45% (1.075 km) mărginește sau traversează teritoriul României.

Cu o pondere de 20% din transportul total de bunuri al Romaniei, în anul 2011, transportul pe apă (maritim şi pe căile navigabile) rămâne mult în urma potenţialului său efectiv, în special în ceea ce priveşte traficul pe Dunăre.

Transportul pe căile navigabile interioare

Transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare se derulează pe Dunăre şi pe canalul Dunăre – Marea Neagră/Poarta Albă – Midia Năvodari, respectiv prin porturile situate la acestea.

Pe căile navigabile interioare, România dispune de un număr de 30 de porturi şi puncte de încărcare amenajate. Dintre acestea, cele care fac parte din reţeaua TEN‐T sunt porturile Brăila, Galaţi, Tulcea şi Sulina ca porturi fluvio‐maritime. În anul 2011 transportul pe cai navigabile interioare a inregistrat 29.396 mii tone. La nivelul aceluiaşi an, flota fluvială românească era alcătuită din 1.514 nave propulsate şi nepropulsate, iar mijloacele de transport maritim numărau 102 nave.

Volumul mărfurilor transportate pe căile navigabile interioare, în anul 2011, a fost de 29,396 mii tone. În anul 2008, transportul portuar de containere pe căile navigabile interioare a fost de 11.555 TEU, reprezentând 51% din transportul portuar total. Ponderea containerelor încărcate/descărcate înregistrate în portul Constanţa în totalul de containere încărcate/descărcate în porturile de navigaţie interioară este de 74,1%.

Fluviul Dunărea, cale navigabilă internaţională, pe sectorul românesc, de la intrarea în ţară şi până când se varsă în Marea Neagră prin Canalul Sulina, are o lungime de 1.075 km, dintre care circa 170 km, între Brăila şi Marea Neagră, asigurând condiţii tehnice pentru accesul navelor maritime.

Există două elemente esenţiale care favorizează desfăşurarea transporturilor pe apă: cursul Dunării şi vecinătatea Mării Negre. Pe canalul navigabil dintre Sulina şi Brăila pot intra nave maritime cu pescaj de până la 7 m. Pe restul cursului pot circula doar vase cu pescaj de până la 2 m.

Fisiere in arhiva (1):

  • Implicatiile Economice si Politice ale Canalelor Sulina si Dunare-Marea Neagra ca Urmare a Traficului de Marfuri.doc