Impozite și taxe locale - Primăria Municipiului Râmnicu-Valcea

CAPITOLUL I

1.1. DEFINIŢII PRIVIND IMPOZITELE ŞI TAXELE

Între “impozit” şi “taxa” exista deosebiri esenţiale, de neconfundat, atât din punct de vedere semantic (al sensurilor cuvintelor), cât şi din punct de vedere al conţinutului lor economic, al interpretării fiscale.

IMPOZITUL reprezintă ”plata efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoana fizice sau juridice în cazul când acestea se bucura de anumite servicii sau drepturi. Suma de bani care se plăteşte unor instituţii în schimbul unor servicii prestate sau al unor drepturi”.

Din punct de vedere fiscal, impozitul reprezintă plata bănească, obligatorie, generală, nerambursabilă, şi fără obligaţia din partea statului la o contraprestaţie sau un echivalent direct şi imediat către persoanele fizice sau juridice care au obligaţia de a efectua plați către bugetul de stat, în cuantumul şi la termenele stabilite prin lege.

TAXA reprezintă plata bănească, facultativă (benevolă), individuală, definitivă şi nerambursabilă, cu obligaţia din partea prestatorului (stat sau unitate privată), la o contraprestaţie sau un echivalent direct şi imediat (serviciu, lucrări, confirmarea unor repturi, etc), către perdoanele fizice şi juridice. Taxele pot fi percepute şi de unitățiile private autorizate.

1.2. CARACTERIZAREA GENERALĂ A IMPOZITELOR ŞI TAXELOR

Impozitele se stabilesc şi se percep numai şi numai de unitatiile specializate ale statului; în niciun caz şi sub nicio formă impozitele nu pot fi încasate de unităţile private şi cu atât mai mult nu se pune problema stabilirii de impozite de către aceste unităţi.

Noţiunea de “impozit” este sinonimă cu “venit al statului”. Din punct de vedere al “contribuabilului” al acelui care are obligaţia legală de a suporta din veniturile sale dările către stat impozitul reprezintă o obligaţie de plată către stat, o dare. Din punct de vedere al plătitorului spre exemplu al societăţii comerciale care are obligaţia reţinerii impozitului pe salarii de la salariaţii săi şi de a-l vira la bugetul statului, impozitul reprezintă “o obligaţie legală”: de a reţine obligaţiile de plată şi a le vira statului, conform prevederilor legale. Din punct de vedere al terţilor în general persoane fizice şi juridice străine, care nu au calitatea de contribuabili ai statului în discuţie, impozitele practicate într-un stat exprimă gradul de fiscalitate, în funcţie de care se apreciază oportunităţile de a învesti, a munci, a face afaceri.

Frecvent se fac confuzii între noţiunea de impozite şi cea de taxe. Asemenea confuzii sunt generate, în unele cazuri, chiar de prevederile legale în vigoare, care nu respectă sensul şi conţinutul real al termenilor şi expresiilor folosite. Exemplu cel mai convingător îl reprezintă denumirea “taxei pe valuare adăugata”. Atât din punct de vedere al sensului, cât şi al conţinutului, exprimarea corectă ar fi impozitul pe valuare adăugata, şi nu de taxă pe valuare adăugata.

Impozitele şi taxele se bazează pe următoarele principii:

- neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu formă de propietate asigurând condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin;

- certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilită pentru fiecare plătitor, respectiv aceaștia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

- echitatea fiscală la nivelul persoaneolor fizice, prin impunerea diferită a venitirilor, în funcţie de mărimea acestora;

- eficiența impunerii prin asigurarea stabilităţii pe termrn lung a prevederilor Codului fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice şi juridice.

Din definiţia impozitului rezultă trei caracteristici fundamentale ale impozitului, şi anume:

o Caracterul obligatoriu al impozitului desemnează faptul că plata acestuia către stat este o sarcină impusă tuturor contribuabilor persoane fizice şi/sau juridice române ori străine ca şi rezidenţilor ce obţin venituri atât în România, cât şi în străinătate şi datorează impozit. Drepul de a decide asupra nivelului impozitului revine puterii legislative şi organelor arministrative locale pentru acele segmente care, prin lege, le sunt date în responsabilitate. Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice; sistemul legal de impunere trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale.

o Titlul nerambursabil al impozitului are în vedere că acesta este o plată definitivă către stat; statul stabileşte nivelul impozitului pe categorii de contribuabili, îl aduce la cunoştinţa acestora şi urmăreşte colectarea lui la termenele stabilite prin legislaţia în vigoare.

o Lipsa contraprestaţiei semnifică ideea potrivit căreia contribuabilii nu pot solicita statului un contraserviciu, având o valuare egală sau apropiată cu valoarea impozitului plătit.

Rolul important al impozitelor se manifestă pe următoarele planuri:

- în plan economic: rolul impozitului se concretizează ca fiind un factor de încurajare a unor anumite activităţii economice, creştere sau reducere a producţiei sau a consumului, îngrădire sau impulsionare a comerţului exterior;

- în plan financiar: rolul impozitelor este acela de a constitui în mijlocul principal de colectare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice; ele pot creşte sau scădea atât în mărime relativa cât şi absolută fie prin mărirea/micşorarea numărului de plătitori, extinderea bazei de impunere, majorarea/micşorarea cotelor de impunere;

- în plan social: rolul impozitelor constă în faptul că prin intermediul acestora, statul asigura redistribuirea unei părţi din produsul intern brut între membrii societăţii, indiferent dacă aceştia sunt persoane fizice sau juridice.

Încasarea impozitelor:

- la sediul organului fiscal de care aparţine contribuabilul, în acest caz contribuabilul efectuează plata în numerar prin prezentarea la casieria organului fiscal la termenele stabilite; în prezent se folosesc tot mai mult operațiuniile de plată prin mijloace economice;