Impozitul pe Profit

IMPOZITUL PE PROFIT

(in conformitate cu Standardul International de Contabilitate IAS 12)

Una dintre cele mai sensibile probleme legate de aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate o reprezinta relatia si legaturile dintre contabilitate si fiscalitate, in conditiile decontarii principiilor contabile de regulile fiscale.Dar si in aceasta situatie o legatura intre acestea doua exista , si anume impozitele amanate.

IAS 12 “Impozitul pe profit” este standardul care analizeaza contabilitatea impozitului pe profit.Cheltuiala cu impozitului pe profit recunoscuta de intreprindere in timpul perioadei de raportare financiara trebuie calculata in functie de profitul contabil si nu de cel fiscal si cuprinde atat cheltuiala cu impozitul curent , cat si pe cel cu impozitul amanat.

In contabilitate , fiecare activ sau datorie are o valoare contabila neta, care poate diferi de baza sa fiscala.Astfel de diferente se numesc diferente temporare, pot fi deductibile sau impozabile si genereaza impozite amanate, care la randul lor pot fi creante sau datorii.

O data cu decontarea contabilitatii de fiscalitate , si la noi in tara se impunea intelegerea si aplicarea IAS 12 “Impozitul pe profit”. Aceasta norma vizeaza toate influentele impuse de diferentele temporare intre profitul contabil si cel impozabil. Este o metoda de impunere bilantiera a activelor si datoriilor care produc diferente temporare. Metoda de impunere bilantiera pare cea mai echitabila intre stat si intreprindere, luand in calcul toate variatiile impozitului amanat intre bilantul de deschidere si cel de inchidere.

Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru impozitele pe profit. Principala problema aparuta in procesul de contabilizare a impozitelor pe profit o constituie felul in care sa se contabilizeze consecintele fiscale curente si viitoare ale :

- recuperarii (decontarii ) viitoare a valorii contabile a activelor (datoriilor) ce sunt recunoscute in bilantul unei intreprinderi ; si

- tranzactiilr si ale altor evenimente ale perioadei curente ce sunt recunoscute in situatiile financiare ale unei intreprinderi.

In mod inerent , la recunoasterea unui activ sau a unei datorii , intreprinderea raportatoare se asteapta sa recupereze sau sa deconteze valoarea contabla a activului sau datoriei. Daca este probabil ca recuperarea sau decontarea acestei valori contabile sa duca la efectuarea unor plati viitoare mai mari (sau mai mici), privind impozitele , decat ar fi valoarea acestora daca o asemenea recuperare sau decontare nu ar avea consecinte fiscale , acest Standard impune unei intreprinderi sa recunoasca o datorie privind impozitul amanat (sau o creanta privind impozitul amanat ), cu anumite exceptii limitate.

Acest Standard impune unei intreprinderi sa contabilizeze consecintele fiscaleale tranzactiilor si ale altor evenimente in acelasi fel in acre inscrie in contabilitate tranzactiile si celelalte evenimente in sine .Astfel , pentru tranzactiile si celelalte evenimente recunoscute in contul de profit si pierdere , orice efecte fiscale aferente se vor recunoaste si ele in contul de profit si pierdere. Pentru tranzactiile si alte evenimente recunoscute direct in capitalul propriu, orice efecte fiscale aferente vor fi , de asemenea , recunoscute direct in capitaluri propriu.In mod similar, recunoasterea creantelor si a datoriilor privind impozitul amanat intr-o combinare de intreprinderi afecteaza valoarea fondului comercial negativ aparute in acea combinare.

Acest Standard mai opereaza si cu recunoasterea creantelor privind impozitul amanat rezultate din pirderile fiscale sau creditele fiscale nefolosite, cu prezentarea impozitelor pe profit in situatiile financiare si cu prezentarea informatiilor legate de impozitele pe profit.

Un subiect foarte abordat in literatura de specialitate este problema raportului intre contabilitate si fiscalitate. Contabilitatea a aparut ca necesitate cu scopul de a supraveghea si de a controla resursele, cheltuielile si rezultatele obtinute din activitatea agentilor economici. Contabilitatea este datoare intreprinderii si reprezinta un instrument de cunoastere si de gestiune a situatiei patrimoniale , a situatiei financiare si a rezultatului obtinut. Insa, tinand cont de faptul ca intreprinderea este integrata in economia de piata , contabilitatea se desfasoara in functie de interesele utilizatorilor externi, printre care se numara si statul.

Contabilitatea trebuie sa furnizeze o informatie contabila fidela asupra intregii activitati a intreprinderii. De aceea , cel mai important principiu contabil este acela al imaginii fidele. In Romania, acest principiu este sursa uneia dintre cele mai mari divergente intre contabilitate si fiscalitate, aceasta din urma nesubordonandu-se principiului imaginii fidele, ci principiilor fiscale de impunere a intreprinderii. O explicatie a celor mentionate anterior ar fi ca, din nevoia de a-si acoperi cheltuielile , statul , prin intermediul sistemului fiscal, este procupat de a fixa o serie de reguli fiscale privind determinarea bazelor de impozitare. Regulile fiscale au menirea atat de a stimula activitatea agentilor economici , cat si de a o inhiba.Conducatorii intreprinderilor sunt pusi in situatia de a alege intre prezentarea imaginii fidele si dorinta de a optimiza costul fiscal. Adoptarea unei solutii din punct de vedere contabil atrage dupa sine penalizari fiscale.

Teoretic se poate vorbi de o “poluare a contabilitatii de catre fiscalitate:.Specialistii considera ca problema acuta a concilierii intre contabiliatte si fiscalitate poate fi rezolvata de o maniera gestionara. Intreprinderea , asa cum dispune de o gestiune financiara si de o gestiune comerciala , ar trebui sa organizeze si o gestiune fiscala, ale carei obiective sa fie:

- cautarea si asigurarea securitatii fiscale , in sensul respectarii prescriptiilor fiscale de fond , de forma si a amanarilor impuse de dreptul fiscal(evitarea de catre intreprindere a penalitatilor si sanctiunilor fiscale );