Indicatorii Macroeconomici de Rezultate

1. Scurta introducere

Economia oricarei tari reprezinta o realitate complexa a carei cunoastere necesita gruparea unitatilor economice in categorii specifice si determinarea unor rezultate economice de ansamblu. In economiile contemporane, masurarea rezultatelor macroeconomice se realizeaza cu ajutorul indicatorilor sintetici din sistemul contabilitatii nationale. In continuare vom prezenta cei mai importanti indicatori macroeconomici ai Romaniei din perioada 1989 - 2005.

2. Indicatorii macroeconomici de rezultate

Rezultatele activitatii la nivel macroeconomic într-o perioada determinata, de regula un an, obtinute de catre toti agentii economici din economia nationala, se reflecta cifric si cantitativ prin indicatori sintetici. Indiferent de natura rezultatelor (bunuri materiale si servicii) si fluxurilor din economia nationala, acesti indicatori se calculeaza numai în expresie valorica, prin intermediul preturilor si tarifelor. În functie de scopul urmarit, ei pot fi evaluati la preturile pietei (preturile cumparatorilor) sau la preturile factorilor de productie (preturile producatorilor). De obicei, indicatorii sintetici de rezultate macroeconomice se determina la preturile pietei, ceea ce permite cunoasterea dimensiunii rezultatelor activitatii din intervalul de timp avut în vedere, corelarea resurselor alocate si consumate cu rezultatele obtinute, studierea principalelor corelatii care s-au manifestat în perioada de calcul.

Sistemul de evidenta si masurare a rezultatelor macroeconomice îndeplineste, prin indicatorii utilizati, o serie de functii esentiale cum ar fi:

a) instrument de evidenta statistica, cu ajutorul caruia se sintetizeaza si se coreleaza informatiile privind desfasurarea activitatii economice si masurarea potentialului economic, oferind o imagine de ansamblu asupra procesului cresterii si dezvoltarii economice;

b) instrument de analiza a activitatii economice în perioada anterioara si a echilibrului macroeconomic sub diferitele sale forme de manifestare, permitând întelegerea legitatilor economice si a modului lor concret de manifestare în timp si spatiu;

c) suport de baza al fundamentarii deciziilor în economie, al influentarii corelatiilor si tendintelor celor mai favorabile, al corectarii unor efecte nedorite ale mecanismului spontan al pietei, deoarece indicatorii de rezultate macroeconomice reflecta tabloul fluxurilor din economia nationala, al interdependenteor vietii economice;

d) indicatorii de rezultate macroeconomice au o larga utilizare pentru comparatii internationale, pentru întelegerea corecta a fenomenelor si proceselor din economia mondiala, a interdependentelor economice internationale, a participarii tarii la circuitul economic mondial. Indicatorii care reflecta rezultatele macroeconomice în Sistemul Conturilor Nationale pot fi calculati prin una din urmatoarele trei metode:

a) metoda de productie (metoda valorii adaugate) prin care are loc masurarea si evidentierea valorilor adaugate brute create de catre toti agentii economici, producatori de bunuri si servicii (de consum si publice) si agregarea acestor marimi pe sectoare, ramuri si pe ansamblul economiei nationale. Prin aceasta metoda, din valoarea totala a productiei sau valoarea productiei brute (pe sectoare, ramuri sau economie nationala), se elimina consumul intermediar (respectiv valoarea bunurilor materiale si serviciilor produse si utilizate pentru a crea noi bunuri), iar în cazul indicatorilor în expresie neta, se elimina si consumul de capital fix (amortizarea), rezultând valoarea adaugata neta.

b) metoda utilizarii finale (metoda cheltuielilor sau a folosirii veniturilor), care consta în agregarea cheltuielilor totale ale agentilor economici cu bunurile materiale si serviciile care compun productia finala. Concret, prin aceasta metoda se însumeaza: cheltuielile gospodariilor (menajelor) pentru produse si servicii de consum; cheltuielile publice guvernamentale (institutiilor administratiei centrale si locale) pentru serviciile administrative puse la dispozitia colectivitatilor; cheltuielile pentru bunuri de investitii (investitiile brute); exportul net (diferenta dintre valoarea bunurilor si serviciilor exportate si valoarea celor importate).

c) metoda repartitiei (metoda însumarii veniturilor), care consta în însumarea elementelor ce reflecta recompensarea factorilor de productie, concretizate în venituri încasate de proprietarii acestor factori (salarii, profituri, dobânzi, rente) si alocatiile pentru consumul de capital fix (amortizarile).

În practica, pentru calcularea indicatorilor sintetici ai rezultatelor macroeconomice, se îmbina cele trei metode. Astfel, pentru determinarea productiei pe ramuri ale economiei, se utilizeaza metoda de productie, pentru domeniul serviciilor se aplica metoda cheltuielilor s.a.m.d.

Principalii indicatori de rezultate macroeconomice sunt: 1) produsul global brut (PGB); 2) produsul intern brut (P.I.B.); 3) produsul intern net (PIN); 4) produsul national brut (PNB); 5) produsul national net (PNN); 6) venitul national (VN).

Produsul global brut (PGB) reflecta valoarea totala a bunurilor materiale si a serviciilor, cu caracter marfar si nemarfar, obtinute într-o perioada de timp, de regula un an, în cadrul subsistemelor economiei nationale. Acest indicator include înregistrari repetate, fapt pentru care are o utilizare redusa. Cu toate acestea, PGB raspunde unor cerinte reale de cunoastere macroeconomica privind corelatiile care se formeaza între diferite ramuri, subramuri si activitati. PGB se calculeaza ca suma a productiei brute de bunuri materiale si servicii din toate sectoarele, adica prin însumarea consumului final si a celui intermediar.

Produsul intern brut (PIB) reflecta, valoric, productia finala de bunuri si servicii obtinute de catre toti agentii economici (autohtoni si straini) care îsi desfasoara activitatea în interiorul tarii, destinate consumului final. Acest indicator exprima marimea valorii adaugate brute a bunurilor materiale si serviciilor produse în interiorul tarii si ajunse în stadiul final al circuitului economic. PIB se determina fie prin însumarea valorilor adaugate brute ale tuturor bunurilor create de agentii economici din interiorul tarii (agregate la nivel de sector sau ramura), într-o perioada determinata (un an), fie prin scaderea din produsul global brut a consumului intermediar, astfel: PIB = £ VABi sau PIB = PGB  Ci, unde "i" reprezinta sectoarele economiei, iar Ci - consumul intermediar. Acest indicator este baza masurarii rezultatelor macroeconomice în SCN si se calculeaza, în practica, prin combinarea metodei valorii adaugate (metoda de productie) cu metoda repartitiei (a însumarii veniturilor).

Produsul intern net (PIN) sintetizeaza suma valorilor adaugate nete ale bunurilor materiale si serviciilor finale produse de catre toti agentii economici (autohtoni si straini) care actioneaza în interiorul tarii, într-o perioada de timp (de regula un an), astfel: PIN = £ VANi. De asemenea, se mai calculeaza scazând din produsul intern brut consumul de capital fix, amortizarea (A), astfel: PIN = PIB  A.

Produsul national brut (PNB) reprezinta valoarea adaugata bruta a tuturor bunurilor materiale si serviciilor finale provenite din activitatile agentilor economici nationali, obtinute atât în tara cât si în afara acesteia, în decursul unei perioade de timp (un an). PNB se determina prin scaderea din PIB a valorii adaugate brute realizate pe teritoriul national de catre agentii economici straini (VABS), la care se aduna valoarea adaugata bruta realizata de agentii economici nationali care îsi desfasoara activitatea pe teritoriul altor state (VABNS), astfel: PNB = PIB  VABS + VABNS.