Industria Energiei Electrice în România

I. Despre teoria economica a industriilor in retea

În Europa, industriile în retea, anterior denumite „utilitãti publice”, au fost detinute aproape complet în proprietate publicã.

Caracteristicile economice ale industriilor în retea sunt:

- monopolul natural,

- combinatia adecvatã de obligatie de serviciu universal si concurentã,

- externalitãtile de retea

Toate industriile în retea conecteazã furnizarea de bunuri sau servicii din amonte cu clientii din aval, prin intermediul retelelor. Costurile fixe ale realizãrii unei retele sunt foarte ridicate. În general, acestea sunt nerecuperabile, astfel încât poate exista un monopol natural. A insista în favoarea concurentei în cazul unui monopol natural nu este în interesul public. Chiar si astãzi, dupã decenii de liberalizare, se considerã cã monopolul natural se aplicã în cazul retelelor feroviare interregionale, gazului sau transportului de electricitate prin retelele de înaltã tensiune.

A doua caracteristicã economicã a retelelor se referã la obligatiile de serviciu universal (OSU). „Tarifele accesibile” pentru consumatori sunt esentiale, uneori existând chiar aceleasi tarife, indiferent de localitate. Acest lucru se poate realiza prin reglementarea industriilor în retea.

O a treia caracteristicã economicã a retelelor se gãseste în externalitãtile de retea. Externalitãtile determinã aparitia unei diferente între costurile private si costurile sociale, ori beneficiile private si beneficiile sociale ale deciziilor individuale, reflectând o performantã suboptimalã a unei piete. În retele, externalitãtile sunt puternice, deoarece toti abonatii sunt conectati la cea mai mare parte sau chiar la întreaga retea. Astfel, un potential abonat va tinde sã se alãture unei retele, în functie de o combinatie dintre calitate si pret. Mai ales în cazul celor nou-veniti, sau în cazul unor piete complet noi, abonatul potential va lua decizia în

functie de calitatea perceputã si de preturile anticipate.

II. Piata energiei electrice din Romania in prezent.

A. Tipuri de piata

Piata energiei elecrtice este:

a) Dupa bunurile care formeaza obiectul tranzactiilor pe piata – o piata a serviciilor de distributie si furnizare a energiei electrice

b) Dupa spatiul economic de provenienta a agentilor cererii si ofertei in influenta pe care o exercita asupra activitatii economice – o piata nationala

c) Dupa volumul tranzactiilor care se deruleaza – o piata dispersata, descentralizata, “en detail”, in care bunurile se vand in partizi mici unor cumparatori atomizati

d) In functie de gradul de informare a agentilor economici – o piata opaca ,care presupune ca participantii detin informatii reduse,superficiale si izolate,iar mecanismul de functionare un se incadreaza in “regulile normalitatii”. Acesti tip de piata este specific pietelor care functioneaza in economiile central si est-europene,aflate in proces de tranzitie spre economia de piata.

e) Dupa modul de acces pe piata – o piata regelemntata(VEZI ANEXA 1- Legislatia nationala a Romaniei cu privire la energie), in care agentii cererii si ofertei (dar mai ales ultimii) au acces doar daca indeplinesc anumite conditii

f) In raport cu forta economica a participantilor – o piata atomizata , in care toti agentii (si ai cererii si ai ofertei) au o forta economica redusa,astfel ca niciunul dintre ei ,prin deciziile adoptate si actiunile intreprinse, nu exercita vreo influenza asupra voulmului si structurii cererii sau ofertei si raportului dintre ele sau asupra dinamicii si nivelului pretului.Agentii unei asemenea piete sunt “primitori de preturi” – “prices takers”