Inflația

Ca proces prin excelenţă monetar,inflaţia are o istorie îndelungată.Aceasta s-a manifestat însă,de-a lungul secolelor,cu intensităţi ilegale şi cu schimbări de sens.Istoricii consemneaza perioade cu asemenea intensităţi şi efecte,încât a fost considerat,pe buna dreptate,”dezordinea dezordinilor în viaţa economică”.

Precizarea naturii inflaţiei se poate face în corelaţie cu formele istorice pe care le-au îmbracat banii.Iniţial ,inflaţia s-a manifestat sub forma devalorizării mascate a monedelor din metale preţioase,sub forma separării conţinutului nominal al monedelor metalice(mai mare),de conţinutul lor real(mai mic);aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine,fără valoare deplină;scăderea puterii de cumpărare a monedelor falsificate.

A doua formă istorică de inflaţie a fost aceea a banilor de hârtie convertibili în aur.Inflaţia de acest gen apărea atunci când cantitatea banilor de hârtie aflata în circulaţie o depăşea sensibil pe cea care rezultă din raportul dintre masa de aur monetar şi etalonul aur(cantitatea de aur ce era aşezată la baza unei unităţi băneşti).

Apărută la punctele de interferenţă dintre fluxurile reale şi cele monetare,inflaţia a apărut ca o disfuncţie acceptată de agenţii economici,ca un rău necesar al creşterii economice.Mulţi specialişti consideră inflaţia moderată şi controlată de agenţii specializaţi drept răul cel mai mic faţă de şomajul cronic de masă,considerat drept răul cel mai mare.

Ca proces structural ce cuprinde ansamblul macrosocial,inflaţia actuală are efecte restructurante mai mari sau mai mici,mai mult sau mai puţin dureroase pentru categoriile sociale cu venituri relativ fixe.

Inflaţia este un fenomen economico-social complex,care a devenit general şi persistent in epoca noastra.Inflaţia se defineşte ca un dezechilibru monetar de ansamblu al economiei care poate fi sesizat prin două tendinţe majore,şi anume:creşterea generalizată,sensibilă a preţurilor şi scăderea puterii de cumpărare a banilor.

Inflaţia apare când,indiferent din ce cauză,cantitatea de bani în circulaţie devine,sub aspect valoric mai mare decât cantitatea de bunuri destinate vânzarii.

Pornind de la factorii nemijlociţi care stau la originea inflaţiei distingem mai multe tipuri de inflaţie:inflaţia monetară,inflaţia prin cerere şi inflaţia prin costuri.

Inflaţia monetară rezidă in fenomenul de creştere a preţurilor care are la bază sporirea excesivă a masei monetare în raport cu cantitatea de mărfuri pe piaţă.

Inflaţia prin cerere are la bază dezechilibrul durabil dintre cererea şi oferta agregată de bunuri şi servicii.

Inflaţia prin costuri apare în urma creşterii costurilor în perioade cu o rată înaltă a şomajului şi cu utilizare scăzută a resurselor.

Formele inflaţiei sunt:

- inflaţia târâtoare (sau liniştită) presupune creşterea preţurilor până la max. 3%;

- inflaţia moderată - reprezintă creşterea anuală a preţurilor cu 15-30%. Definiţia inflaţiei moderate a fost propusă de către Rudiger Dornbusch, profesor la MIT şi Stanley Fischer, primul vice-director executiv al FMI, în 1993;

- criza inflaţionistă - reprezintă acea perioadă de timp, de cel puţin doi ani, pe parcursul căreia rata anuală a inflaţiei depăşeşte 40%. Definiţia crizei inflaţioniste a fost propusă de către Michael Bruno şi William Easterly, economişti la Banca Mondială, în 1998];

- inflaţia rapidă, când ritmul anual de creştere a preţurilor se apropie de 10%;

- inflaţia galopantă, când creşterea preţurilor depăşeşte 10% anual;

- hiperinflaţia- reprezintă creşterea preţurilor de peste 50% pe lună. Definiţia hiperinflaţiei a fost formulată pentru prima dată de către Phillip Cagan, profesor la Columbia University, în 1956. Hiperinflaţia începe în luna în care creşterea preţurilor depăşeşte 50% şi se termină, dacă rata creşterii preţurilor scade sub 50% şi timp de un an se menţine sub acest nivel. După alţi autori, hiperinflaţia presupune o rată medie anuală de 1.000% şi peste acest nivel.

Factorii care influienţează inflaţia

Ca peste tot în lume, alimentele şi combustibilii au fost şi în luna mai principalele categorii de produse care au susţinut creşterea inflaţiei în Europa. Nivelul preţurilor la alimente în zona euro s-a majorat cu 6,4%, în timp ce preţurile la energie au crescut cu 13,7% comparativ cu luna mai anul trecut. Rata de creştere a aşa-numitului “miez al inflaţiei” (core inflation), un indicator care exclude volatilitatea preţurilor alimentelor şi energiei, a ajuns la 1,7% în luna mai, faţă de 1,6 % în luna aprilie. De asemenea, nivelul agregat al preţurilor la bunurile de capital din zona euro a cunoscut în luna aprilie cea mai accelerarată majorare din ultimii 7 ani, conform datelor publicate de Eurostat.

Inflaţia este explicată prin cauze multiple,cum sunt:cresterea excesivă a creditului,acoperirea deficitelor bugetare şi a balantelor de plăţi externe,creşterea salariilor fără acoperire în sporirea productivităţii muncii,creşterea costurilor,scăderea producţiei de bunuri materiale şi servicii sau ramânearea în urma acestora fără o evoluţie a masei monetare.

Avansul inflaţiei a sporit îngrijorările Băncii Centrale Europene privind perspectivele de creştere economică a zonei euro. Dacă majorarea preţurilor la bunurile de capital a ridicat costurile de producţie pentru companii, majorarea preţurilor la alimente şi energie induce o reducere a consumului. Cu toate acestea, Jean-Claude Trichet, preşedintele BCE, a semnalat că Banca Centrală Europeană râmâne preocupată în mod prioritar de stabilitatea economică pe termen lung a zonei euro şi a declarat că va majora în luna iulie rata dobânzii de politică monetară cu 0,25%, punând astfel obiectivul diminuării inflaţiei deasupra încurajării unei “creşteri economice” nesănătoase şi de scurtă durată.

Psihologie si comportament inflaţionist

În cadrul proceselor inflaţioniste modul de comportament al populaţiei şi al agenţilor economici are o mare imporţanta în ceea ce priveşte viteza de propagare şi amplificare a procesului inflaţionist.