Inflația în economia contemporană

I. Aspecte ale fenomenului inflationist

Unul din obiectivele esentiale ale politicii economice este, in cazul majoritatii statelor contemporane, combaterea sau macar limitarea inflatiei. Cu toate acestea, nu numai definirea si masurarea inflatiei, ci si insasi natura fenomenului inflationist actual, precum si mijloacele cele mai potrivite de lupta contra inflatiei continua sa provoace numeroase controverse.

Desi exista diferentieri intre diversele curente de gandire economica, sociala si politica privind natura si efectele inflatiei, se poate vorbi de un consens privind necesitatea controlarii inflatiei si evitarii procesului inflationist.

Inflatia nu este specifica numai tarilor cu economie de piata, ea manifestandu-se deopotriva ca un dezechilibru monetaro-material atat in economiile de piata, cat si in economiile centralizate. Inflatia este un insotitor al monedei in mersul economiei. Important de stiut este faptul ca nu orice crestere de preturi reprezinta inflatie, dupa cum, in complexitatea actuala a economiei, nu orice tip de inflatie poate fi asociata dezechilibrului major.

Treptat, inflatia a devenit o preocupare majora a teoriei si practicii economice incepand cu epoca moderna. Economiile moderne prin complexitatea lor, prin numeroasele corelatii monetare, economice, sociale si politice au impus acest lucru.

Inflatia poate fi considerata un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite toate economiile nationale, si care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.

Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta, mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel incat din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor in timp ce valoarea banilor scade.

Apropiat de realitate este J.M.Keynes care defineste inflatia astfel: “atunci cand o noua crestere a volumului cererii efective nu mai determina o crestere a volumului productiei si se manifesta exclusiv printr-o crestere a unitatii de cost, strict proportional cu cresterea cererii efective, s-a creat o situatie care poate fi definiae cu temei inflatie autentica”. In conceptia sa Keynes vrea sa sugereze ca, efectul dezechilibrelor dintre cerere si oferta il reprezinta cresterile de costuri si preturi.

Avand in vedere sensul larg al notiunii de inflatie, aceasta poate fi definita ca un dezechilibru structural, economic, social, si politic, care poate sa apara in societate la un moment dat si care se manifesta prin cresterea masei monetare in circulatie, cresterea generalizata a preturilor si reducerea nivelului de trai, precum si prin destabilizarea intregii societati.

In Romania femomenul inflationist a fost prezent in economie mai ales incepand cu anii 1978-1980. Este cunoscut faptul ca in perioadele ce au urmat celor doua conflagratii mondiale, tara noastra s-a confruntat cu probleme economice si sociale deosebite, procesele inflationiste inregistrand o virulenta greu de banuit, generand in ultima instanta o puternica degradare a nivelului de trai.

Desi nu intr-o forma vizibila, inflatia a insotit in mod permanent economia romaneasca in ultimele decenii, fiind generata de puternice dezechilibre economice si financiare cu care s-a confruntat economia hipercentralizata indeosebi in ultimii ani ai perioadei socialiste.

Preturile bunurilor si serviciilor, fixate arbitrar, nu au fost ajustate fata de cresterea cererii agregate, astfel incat penuriile au devenit regula, iar pietele in care oferta si cererea erau echilibrate lipsea.

Deoarece planificatorii nu au adus corectii sistemului de preturi, penuriile s-au generalizat, indicand faptul ca economia avea un puternic potential inflationist, deoarece in situatia liberalizarii preturilor, echilibrarea pietelor ar fi avut loc prin cresterea preturilor, deci prin inflatie. Literatura de specialitate a numit aceasta situatie inflatie reprimanta, a carei existenta poate fi evidentiata cu ajutorul bumerangului monetar (acumularea de economii fortate, respectiv detinerea de masa monetara peste nivelul dorit, echivalent cu o reducere a vitezei de circulatie a monedei sub acest nivel)

In Romania, bumerangul monetar poate fi estimat prin faptul ca in 1970-1989, intr-o perioada in care penuriile nu erau foarte raspandite in economie, raportul M2/PIB era de 40% (o viteza de circulatie a monedei de 2.5 ori), in timp ce in 1989 raportul ajunsese la 70-80% (viteza de circulatie ajunsese la 1.3 ori).