Integrare financiar-monetară europeană. extinderea zonei euro - precondiții și pericole

Capitolul 1. Zona euro: caracteristici şi condiţii de acces

Calitatea de membru al zonei euro consolidează gradul de interdependenţă economică dintre statele membre. Acestea au în comun moneda euro şi politica monetară indicată de Banca Centrală Europeană. Folosirea monedei unice şi politica monetară comună au ca efect intensificarea legăturilor comerciale şi financiare Această integrare economică în creştere încurajează o mai strânsă coordonare a politicilor economice. Având în vedere această interdependenţă, membrii zonei euro se confruntă cu provocări economice comune, specifice. Din acest motiv, începând din 1999, ministerele de finanţe ale statelor membre din zona euro s-au întrunit, în mod informal, într-un „Eurogrup”, pentru a discuta chestiuni legate de responsabilităţile comune privind moneda unică. La aceste întâlniri participă şi comisarul pentru afaceri economice şi monetare, precum şi Preşedintele Băncii Centrale Europene. Buna funcţionare a zonei euro este crucială nu numai pentru economiile participante, ci şi pentru întreaga Uniune. Aceasta deoarece succesul zonei euro, care constituie, până în prezent, cea mai avansată etapă a integrării europene, influenţează puternic performanţa economică a UE. De aceea, este vital ca zona euro să fie atent monitorizată astfel încât să devină o ancoră pentru stabilitatea economică în Europa şi un imbold dat reformei în actualele şi viitoarele state membre UE

Zona euro se referă la cele 16 ţări din Uniunea Europeană care au adoptat euro ca monedă unică Cele 16 ţări membre sunt Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia. Pe lângă acestea, 4 "micro-state", prin acordurile monetare încheiate cu vecinii lor, sunt şi ele ataşate la zona euro : Andorra, Monaco, San Marino şi Vatican. Zona a fost creată în 1999 de 11 ţări, la care s-a alăturat Grecia în 2001, Slovenia în 2007, Cipru şi Malta în 2008, Slovacia în 2009.

Trei ţări din Uniunea Europeană nu au fost de acord cu introducerea acestei monede, şi anume Danemarca, Marea Britanie şi Suedia. Estonia a primit aprobarea de a adera la zonă începând de la 1 ianuarie 2011.

Ungaria este o ţară “problemă”, datorită imensului deficit bugetar (peste 10% din PIB), situaţie care impune o amânare a obiectivului iniţial (2010) către 2013-2014

Tabelul nr.1 Aderarea ţărilor la moneda euro

STATUL ANUL ADOPTĂRII

MONEDEI EURO

Austria 1 ianuarie 1999

Belgia 1 ianuarie 1999

Cipru 1 ianuarie 2008

Finlanda 1 ianuarie 1999

Franţa 1 ianuarie 1999

Germania 1 ianuarie 1999

Grecia 1 ianuarie 2001

Irlanda 1 ianuarie 1999

Italia 1 ianuarie 1999

Luxemburg 1 ianuarie 1999

Malta 1 ianuarie 2008

Olanda 1 ianuarie 1999

Portugalia 1 ianuarie 1999

Slovacia 1 ianuarie 2009

Slovenia 1 ianuarie 2007

Spania 1 ianuarie 1999

Sursa: Prelucrare după www. ecb.eu

1.1 Conceptul şi semnificaţiile monedei euro

EURO, a cărui bază legală a fost statuată prin Tratatul de la Mastricht, şi-a început viaţa la 1 ianuarie 1999 ca monedă de cont şi abia pe 1 ianuarie 2002 aceasta apare şi fiduciar, palpabil, ca bancnote şi monede.