Integrare regională în Oceania, Australia și Africa

Introducere

Integrarea economică regională, rezultat al adâncirii interdependenţelor dintre state, înregistrează în ultimii ani o evoluţie continuă, atât sub aspectul formelor de înfăptuire cât şi al consecinţelor sale multiple, fiind unul dintre procesele economice cu implicaţii profunde în existenţa ţărilor şi popoarelor lumii.

Integrarea regională este un proces cu multe atù-uri dar şi multe costuri, în care interesele şi de foarte multe ori avantajele nu converg în aceeaşi măsură pentru toate părţile. Grupările de integrare sunt percepute ca surse, respectiv mijloace de creare a instrumentelor de dezvoltare a fiecărui stat pe baza unor criterii comune.

Fiecare naţiune trebuie să vadă în integrare avantajele pe care acest proces le prezintă ca formă de manifestare a relaţiilor de interdependenţă, integrarea este un proces complex şi de durată care presupune etape şi condiţii de transformare, scopul final fiind dezvoltarea echitabilă a statelor membre prin promovarea unor politici comune avantajoase. Evidentă este şi tendinţa de globalizare a procesului de integrare, prin accentuarea interdependenţelor dintre diversele economii naţionale şi/sau regionale şi prin creşterea impactului fenomenelor mondiale asupra evoluţiei economice, sociale, politice şi militare asupra fiecărui stat.

1. Integrarea economică regională în Africa

Ideea unei Africi integrate a apărut încă din anii ’50-’60, de la cucerirea independenţei cvasitotalităţii ţărilor de pe acest continent. Integrarea ar fi trebuit să cuprindă atât aspectele comerciale, cât şi cele ale politicilor economice, infrastructura, libera circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă, astfel încât să se valorifice toate oportunităţile oferite de o regiune cu nebănuite bogăţii. Din păcate, această idee a rămas la acelaşi stadiu şi foarte puţine lucruri au fost făcute în acest sens.

Necesitatea integrării în Africa se sprijină pe câteva dintre avantajele pe care le oferă o astfel de soluţie.

În ceea ce priveşte aspectul economic, întărirea integrării în Africa permite transformarea economiilor africane prin valorificarea economiilor de scară ce apar, coordonarea politicilor economice în diverse domenii (comercial, curs de schimb, forţă de muncă etc.), lărgirea posibilităţilor de dezvoltare a infrastructurii, creşterea pieţei, accesul facil la noi oportunităţi de aprovizionare şi desfacere şi, nu în ultimul rând, angajarea activă a continentului african în procesul globalizării, mai ales în condiţiile în care Africa este considerată, la ora actuală, una dintre cele mai rămase în urmă regiuni de pe glob şi care se confruntă cu cele mai mari probleme legate de sărăcie.

Integrarea oferă şanse foarte bune de relansare a industriei precum şi a celorlalte tipuri de activităţi. O creştere a concurenţei între ţări va determina creşterea competitivităţii, eliminarea acelor întreprinderi ineficiente şi afirmarea iniţiativei private. De asemenea, creşterea pieţei are ca efect sporirea capacităţilor industriale atât de necesare transformării economiilor africane. Investiţiile interne regiunii, dar mai ales externe, vor avea drept consecinţă ridicarea nivelului tehnologic al industriei şi celorlalte ramuri ale economiei, posibilitatea valorificării mult mai eficiente a vastelor resurse naturale ale regiunii, crearea de locuri de muncă şi reducerea şomajului.

O altă motivaţie legată de necesitatea integrării derivă din imperativul conectării la lumea globală. Fenomenul globalizării reprezintă o permanenţă a vieţii noastre de zi cu zi, indiferent dacă vrem sau nu. Cei ce reuşesc să se integreze în acest flux, beneficiază de efecte pozitive pe care el îl generează, cei ce nu, vor suporta consecinţele marginalizării şi efectele negative pe care le dezvoltă, inevitabil, acest fenomen al globalizării. Integrarea permite creşterea forţei de

negociere în relaţiile dintre ţări, ce devin astăzi tot mai mult relaţii între blocuri regionale, a capacităţii de răspuns la provocările pe care le lansează mediul internaţional în noul context.

Integrarea este o soluţie la întărirea unităţii unui continent extrem de divers şi deosebit de afectat de o serie de probleme grave, ca războaiele civile, sărăcia, boli etc. Intensificarea cooperării dintre ţări, identificarea problemelor de interes comun precum şi a căilor de acţiune pentru apărarea de ameninţările interne şi externe, reprezintă tot atâtea motive pentru promovarea integrării africane.

Procesul de integrare în Africa înregistrează cele mai scăzute performanţe. Comunităţile economice regionale africane au mulţi membri, care fac parte din multe organizaţii sunt subapreciate de guverne, insuficient finanţate şi, în ciuda unor succese izolate, nu şi-au atins obiectivele. Creşterea producţiei la nivelul ţărilor membre, ca şi intensificarea schimburilor comerciale au rămas doar la stadiul de deziderate, ponderea Africii, ca un întreg continent în comerţul internaţional fiind sub nivelul unor ţări, ca Marea Britanie sau Olanda. Unirea eforturilor pentru a depăşi gravele probleme cu care se confruntă ţările africane este un imperativ ce decurge din faptul că economiile acestor ţări sunt aproape în totalitatea lor slab dezvoltate.

Este clar că doar o atitudine comună poate constitui începutul unei noi ere pentru continentul uitat, Africa. Astfel, integrarea economică este una din principalele căi prin care se poate potenţa efortul comun al acestor ţări, pentru a crea un efect sinergic. Specialiştii atrag atenţia asupra câtorva aspecte ce trebuie să caracterizeze viitorul procesului de integrare în Africa, pornindu-se tocmai de la nerealizările înregistrate de aceste ţări: