Interdependențele Complexe dintre Economiile Naționale în Condițiile Globalizării

INTRODUCERE

Globalizarea economică este, în mod cert, unul dintre cele mai puternice si mai vizibile

trenduri de dezvoltare în noul context economic mondial. Complexitatea fenomenului creează

numeroase legături între principalii actori ai economiei mondiale, influentând astfel deciziile care

guvernează desfăsurarea vietii economice si sociale.

Pentru întelegerea fenomenelor care caracterizează economia mondială, trebuie luat în

considerare un proces nou si extrem de important si anume acela că economiile nationale au devenit

tot mai interdependente, s-au format noi piete de capitaluri si de mărfuri, s-au dezvoltat considerabil

mijloacele de comunicatie si s-au accentuat procesele de integrare a natiunilor.

Acest lucru dovedeste că economia mondială s-a transformat într-un sistem complex si orice

schimbare produsă într-o anumită regiune a lumii are implicatii deosebit de importante, si uneori

foarte dificil de controlat, asupra altor regiuni.

Principalul obiectiv al acestei lucrări este acela de a ilustra modul în care aceste

interdependente se manifestă la nivel global. Pentru aceasta am surprins fluxurile comerciale si

investitionale existente între principalele regiuni ale lumii, modul în care acestea au evoluat într-o

perioadă determinată de timp si impactul pe care l-au avut asupra dezvoltării economice a statelor.

Cooperarea pe axa Sud-Sud este un subiect foarte dezbătut în literatura si studiile de

specialitate datorită implicatiilor pe care le are în lupta împotriva sărăciei si în cresterea economică

a statelor în dezvoltare. Din acest motiv, am insistat asupra examinării interdependentelor dintre

tările în dezvoltare, încercând să aduc argumente despre cum procesul de cooperare poate contribui

la dezvoltarea economică a acestor tări.

De asemenea, am ilustrat modul în care statele interactionează cu ceilalti actori ai economiei

mondiale- companiile transnationale si organizatiile internationale- si efectele bilaterale generate de

aceste conexiuni.

Desigur, nu puteam trece la analiza interdependentelor dintre state fără să fac o scurtă

prezentare a contextului economic în care acestea se desfăsoară. Drept urmare, am pătruns în tainele

fenomenului de globalizare, analizând implicatiile pe care acesta le generează în diferite domenii.

Am vorbit despre globalizarea financiară si cea tehnologică, despre progresele secolului XX în

domeniul comunicatiilor si al transmiterii informatiilor, precum si despre integrarea economică ca

proces complementar globalizării.

În final, am prezentat modul în care tările lumii reactionează la producerea unor evenimente

deosebite din diferite regiuni. În acest scop am analizat exemplul crizei financiare din Asia si al

atacurilor teroriste din New York din 11 septembrie 2001, precum si date cu privire la cresterea

pretului petrolului. Toate aceste evenimente au avut un interes global datorită impactului pe care lau

avut asupra economiei mondiale.

CAPITOLUL 1:

ECONOMIILE NAŢIONALE- TIPOLOGIE, ROLUL ŞI LOCUL ACESTORA ÎN CADRUL

ECONOMIEI MONDIALE

Economiile naţionale sunt agenţi ai vieţii economice alături de organismele şi societăţile

transnaţionale. Privită din perspectiva structurii sale, economia naţională reprezintă totalitatea

activităţilor de natură economică existente la un moment dat, caracterizate de puternice

interdependenţe. Piaţa naţională este elementul care face legătura între toate aceste ramuri.

Clasificarea economiilor naţionale contribuie la înţelegerea diferenţelor dintre statelenaţiuni,

atât în ceea ce priveşte mărimea şi potenţialul economic, cât şi nivelul de dezvoltare (vezi

anexa 1).

1.1. Ţările dezvoltate

Ţările dezvoltate din punct de vedere economic sunt grupate, începând cu anul 1960, în

cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD). La nivelul anului 2000,

OCDE detinea ponderi de 52% din PIB mondial, de 16% din populaţia mondială şi de 70% din

comerţul mondial. În 2006, 59% din venitul mondial era asigurat de ţările dezvoltate1. Cele mai

multe ţări dezvoltate provin din Europa. În 2007, Norvegia şi Elveţia au avut cel mai ridicat nivel al

PIB/loc, 53000 USD şi, respectiv, 41100 USD.

Principalele caracteristici ale acestor ţări sunt următoarele:

1. În primul rând sunt ţări industriale cu o producţie bazată pe informaţie şi tehnologie înaltă.

2. În structura economică predomină sectorul secundar şi îndeosebi cel terţiar. Deşi s-a

industrializat, agricultura deţine o pondere între 2-5% din PIB.

3. Deţin economiile cele mai eficiente şi instrumentele necesare contracarării

disfuncţionalităţilor care apar în desfăşurarea procesului economic de ansamblu.

4. Au cel mai dezvoltat nivel de trai al populaţiei. În structura cererii individuale se observă

creşterea ponderii pentru bunurile de consum îndelungat.

5. Nivelul venitului pe locuitor este superior mediei mondiale.

6. În structura exporturilor predomină produsele cu un grad ridicat de prelucrare.

7. Rata de şcolarizare în ciclul primar şi secundar este de peste 90% şi speranţa de viaţă

depăşeşte 70 de ani.

8. Acest grup de ţări a determinat transnaţionalizarea vieţii economice, fiind ţări de origine, dar

şi ţări gazdă ale celor mai multe societăţi transnaţionale.

1 „World Development Indicators”, Banca Mondială, 2008, pag. 193

Ţările cu economie dezvoltată reprezintă un grup neomogen datorită diferenţelor existente la

nivel de putere economică şi mod de viaţă. O scurtă caracterizare a primelor două puteri economice

mondiale, SUA şi Japonia, relevă o parte din elementele care le deosebesc şi le conferă unicitate.

Statele Unite ale Americii reprezintă cea mai mare putere politică şi economică a lumii, cu

un PIB estimat pentru anul 2007 la 13840 miliarde USD şi un PIB/loc de 46000 USD2. Principalii

factori de decizie în această economie de piaţă sunt reprezentaţi în special de persoanele fizice şi de

firmele private. Companiile americane sunt mult mai flexibile decât omoloagele lor din Japonia şi

Europa de Vest în ceea ce priveşte deciziile de investire a capitalurilor si dezvoltarea produselor noi.

Totusi, acestea se lovesc de dificultăţi semnificativ mai mari la intrarea pe o piaţă competitoare,

comparativ cu firmele străine care doresc să acceadă pe piaţa americană.