Investiții nipone în România

Introducere

Cei trei piloni ai economiei mondiale sunt reprezentati de Statele Unite ale Americii, Japonia si Uniunea Europeana. S.U.A. este principala putere economica a lumii contemporane avand in 2001 un Produs Intern Brut de 10,1 trilioane de dolari din totalul mondial de 31,28 trilioane de dolari din acelasi an, ceea ce reprezinta circa o treime din PIB- ul mondial. Realizarea acestei performante a fost posibila darorita unei serii de conditii istorice favorabile printre care se numara:

- Dispunerea pe un vast teritoriu si numeroase resurse naturale

- Structura administrativa initiala a tarii a fost o confederatie fondata în 1777, în 1781 fiind ratificata baza sa - Articles of Confederation, acest document fiind inlocuit de catre Constitutia Statelor Unite ale Americii în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat in conditii specifice economiei de piata si modului de productie capitalist.

- Formarea ca societate deschisa bazata pe acceptarea diversitatii, toleranta, respectarea drepturilor omului (In Declaratia de Independenta a celor 13 colonii fata de Regatul Marii britanii este mentionat faptul ca toti oamenii sunt egali, si ca sunt inzestrati de catre Dumnezeu cu anumite drepturi de neinstrainat printre care se numara dreptul la Viata, Libertate si Cautarea Fericirii, iar Constitutia S.U.A incepe cu formula „We the People” – Noi, poporul, o formulare nemaintalnita anterior) ; societatea americana se bazeaza pe conceptul de „meritocratie” (meritocracy – mecanism de acces la putere prin sistemul de merite, in care fiecare trebuie sa aiba sansa de a-si valorifica potentialul)

- Insuficienta populatiei a condus la mecanizare si apoi la automatizare, la standardizare, economii la scara si la productia in serie – ceea ce a condus la crearea unei piete gigant care a stimulat cresterea economica

- Formarea S.U.A. ca stat federal s-a produs si prin metode de piata libera, americanii cumparand cateva state (Lousiana de la Napoleon in 1804, Oregon de la Anglia in 1846, California de la Mexic in 1848 si Alaska de la Rusia in 1867)

Cel de-al doilea pilon al economiei mondiale este reprezentat de Japonia, al carui PIB reprezinta circa 42 % din cel al S.U.A. in anul 2001. Japonia reprezinta intr-adevar un model de dezvoltare economica care a presupus sacrificiul multor generatii, care timp de 30 de ani dupa infrangerea din cel de-al II- lea Razboi Mondial, au muncit 7 zile pe saptamana. Acest lucru a fost posibil datorita unei discipline bine inradacinate in educatia, traditia si spiritul japonez. Japonia este o tara saraca in resurse naturale, astfel a fost fortata sa mizeze pe resursele umane ( de remarcat faptul ca la mijlocul secolului XIX- lea, gradul de alfabetizare in Japonia era de circa 30 % in intreaga populatie) si pe orgoliul national. In urma numeroaselor razboaie civile, in anul 1639 s-a instaurat „Pacea Feudala” in urma careia timp de trei secole Japonia s-a izolat de restul lumii, iar acest efort de repliere interioara reprezinta geneza unei culturi unice ce se caracterizeaza prin introspectie, interiorizare si trairea acuta a temporalitatii. Marile intreprinderi japoneze (Zaibatzu) au o organizare bazata pe modelul paternalist, si anume pe utilizarea permanenta a fortei de minca si pe o salarizare in raport cu vechimea. Modelul de finantare al economiei postbelice s-a bazat pe un sistem in care fiecare intreprindere avea o banca in care angajatii depuneau o cota din salariu pentru ca intreprinderea sa se dezvolte fara a apela la credite.

Modelul de dezvoltare economica japonez a fost caracterizat de rolul important jucat de statul aflat in permanenta cooperare cu intreprinderile, rolul principal revenindu-i ministerului Industriei si Comertului International care a alocat capital sectoarelor considerate prioritare: electronica, industria automobilului, industria constructiilor de masini). Totodata acest minister a elaborat politici economice care au restrans ponderea intreprinderilor de stat si au incurajat initiativa privata. Forta economica a Japoniei s-a bazat pe sistemul sau de organizare a firmelor in cadrul unor retele economice in care firmele sunt legate prin participatii financiare incrucisate (fiecare firma este actionar la cealalta, in acest fel se asigura o convergenta a intereselor) sau prin relatii privilegiate intre clienti si furnizori. Dupa anii 80, rolul statului s-a diminuat in economia japoneza iar capitalul s-a reorientat tot mai mult catre sectoarele profitabile.