Legea 227 2015

Argument

Impozitele sunt ceea ce plătim pentru o societate civilizată.

Oliver Wendell Holmes Jr.

Impozitele pe clădiri constituie venituri ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, in care contribuabilii isi au domiciliul, sediul, punctele de lucru sau in care se afla clădirile impozabile.

Prin clădire, se înțelege o construcție la suprafață, constituită din fundație, pereți, acoperiș, cu încăperi care servesc la adăpostirea oamenilor, animalelor, materialelor.

Principala modificare a Codului Fscal din acest an ține de filozofia de impozitare a clădirilor. Dacă până acum se impozitau clădirile la persoane fizice în funcție de tipul de proprietar, adică dacă era persoană fizică avea o anume cotă de impozitare, dacă era persoană juridică avea altă cotă de impozitare, de anul acesta se impozitează clădirea în funcție de destinația finală, folosința acesteia. Pe principiul acesta, clădirile pot fi încadrate în trei categorii: categoria de clădiri rezidențiale, categoria de clădiri nerezidențiale și categoria de clădiri mixte.

Principiile impuse de stat fiecărui cetățean reprezintă beneficiul bunăstării în ziua de mâine. Taxele și impozitele constituie procedeele nemijlocite de conducere a unei economii concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale ce urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor. Ca rezultat, politica bugetară din România este modernizată continuu și tinde să constituie un sistem transparent și stimulatoriu pentru desfășurarea activității economice.

Întreprinzătorii, dar și persoanele fizice, sunt obligați să participe la formarea bugetului public. Pe plan social, rolul taxelor și impozitelor se concretizează în faptul că, prin intermediul lor, statul redistribuie o parte importantă din produsul intern brut între clase și grupuri sociale, între persoanele fizice și cele juridice.

CAPITOLUL I

1. Rolul legii 227/2015

Într-o economie de piaţă statul este prezent, atât în viaţa politică, cât şi în viaţa economică şi socială, având drept rol principal asigurarea bunurilor şi serviciilor publice.

Pentru buna desfăşurare a activităţii şi pentru o continuă dezvoltare adomeniului social-cultural (învăţământ, sănătate, cultură, artă, apărare naţională,ordine publică), pentru buna funcţionare a administraţiei publice şi pentru dezvoltarea activităţii din sectorul economic (cercetare ştiinţifică, transporturi, comunicaţii,energie) se constată o creştere şi o diversificare a nevoilor de finanţare ale statului. Ponderea cea mai mare în cadrul resurselor financiare ale statului o deţin prelevările obligatorii, care sunt realizate prin intermediul impozitelor şi taxelor.

Astfel se consideră impozitul a fi „resursă de acoperire a cheltuielilor publice”

1.1. Plata impozitului pe clădire

Impozitul pe clădiri se plăteşte anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie şi 30 septembrie, inclusiv.

Pentru plata cu anticipaţie a impozitului pe clădiri, datorat pentru întregul an de către contribuabili, până la data de 31 martie a anului respectiv, se acordă o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local.

Impozitul pe clădiri, datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, de până la 50 lei inclusiv, se plăteşte integral până la primul termen de plată.

În cazul în care contribuabilul deţine în proprietate mai multe clădiri amplasate pe raza aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, impozitul pe clădiri cumulat.

Taxa pe clădiri se plăteşte lunar, până la data de 25 a lunii următoare fiecărei luni din perioada de valabilitate a contractului prin care se transmite dreptul de concesiune, închiriere, administrare ori folosinţă.