Leul greu - argumente pro și contra

1. Introducere

In domeniul financiar-bancar România va înregistra în anul 2005 cele mai importante transformari de 15 ani încoace. Perioada post-decembrista de ezitari, de proiecte "suprarealiste”, de abordare liricoida a statutului de "tarisoara” etern persecutata, chiar de inhibitii în dialogul cu organismele europene si euro-atlantice duc acum la inchiderea unui capitol de istorie. Noua guvernare, condusa de un alt spectru politic, are de rezolvat, într-o perioada neomenesc de scurta patru mari chestiuni care tin de o societate dinamica, performanta, capabila sa se înscrie într-un viitor predictibil în concertul colectivitatilor (post)moderne, dezvoltate. Aceste patru examene pe care trebuie sa le treaca guvernarea noua în acest an sunt: aducerea inflatiei la un nivel unde numarul de procente sa se înscrie într-o cifra; intrarea pe piata a "leului greu” (nou); realizarea în practica a unui leu convertibil; punerea la punct a sistemului electronic on-line pentru operatiile între banci si a bancilor cu clientii.

Lucrarea de fata trateaza mai cu seama a doua problema expusa mai sus, si anume denominarea monedei nationale si implicit, introducerea leului greu pe piata.

Pentru a intelege necesitatea acestui fenomen, trebuie sa cunoastem modul in care au aparut si au evoluat banii de-a lungul istoriei precum si caracteristicile si functiile acestora ce ii recomanda pentru analiza in continuarea acestui referat.

Procesul de trecere de la leul vechi la cel nou, “greu’, presupune anumite compromisuri nelipsite de avantaje si dezavantaje prezentate in cadrul acestei lucrari.

2. Banii – instrument social

Banii reprezinta un bun creat de oameni si care, pe masura dezvoltarii schimburilor marfare, au indeplinit functii din ce in ce mai complexe.

In timp, banii au cunoscut o evolutie permanenta, caracterizata prin diversificarea instrumentelor banesti, prin tendinta lor de universalitate. Initial, rolul banilor a fost indeplinit de anumite bunuri, de regula cele mai cautate intr-o anumita zona geografica, respectiv la anumite popoare.

In urma unui proces de selectie a acestor bunuri, rolul de mijlocitor al schimbului a fost preluat de metalele pretioase, aurul si/sau argintul, sub forma de lingouri, bratari, etc.

De la bani – aur s-a trecut la bani – moneda de aur, materializati in bucati de metale pretioase de diferite marimi, carora emitentul lor le garanta greutatea si titlul printr-un sigiliu aplicat pe ele.

In secolul al XVII- lea, au aparut biletele de banca (bancnotele). In schimbul lingourilor si monedelor de aur depuse de proprietarii lor la banci, acestea eliberau deponentilor inscrisuri denumite bilete de banca si care certificau existenta aurului in depozitul lor. Cu timpul, aceste bilete de banca au inceput sa mijloceasaca schimbul de marfuri, fara a mai apela la aurul pe care il reprezentau. La inceput, aceste bancnote erau convertibile in aur, putand fi schimbate liber, fara restrictii si discriminari. In conditiile in care rezerva de aur a bancilor emitente de bilete de banca si-a pierdut caracterul de stoc de acoperire a bancnotelor emise, acestea au devenit neconvertibile in aur, creandu-se astfel, conditiile de aparitie a banilor de hartie.

Evolutia banilor a continuat prin aparitia si extinderea monedei scripturale (banilor de cont). Aceasta exista sub forma unor inscrisuri in conturile bancare, a caror marime creste si/sau scade prin inregistrari contabile in functie de sensul in care sumele trec de la un proprietar la altul.