Cuprins
- CAPITOLUL I Tipologia Intreprinderilor Mici si Mijlocii
- CAPITOLUL II Aspecte privind IMM-urile in lume
- CAPITOLUL III IMM-urile in Romania
- CAPITOLUL IV Diagnosticul global al unui IMM
- CAPITOLUL V Masuri pentru dinamizarea rolului IMM-urilor in economia romaneasca (concluzii finale)
Extras din proiect
In structura economica a unei tari, existenta firmelor mici si mijlocii este absolut indispensabila; se stie ca ele au jucat dintotdeauna un rol deosebit în viata economica si sociala a societatii capitaliste, aflându-se Ia baza revigorarii multor economii.
În urma cu aproape doua decenii s-au facut eforturi pentru definirea IMM-urilor ajungându-se la circa 50 definitii.
Unele dintre acestea nu sunt definitii ci discutii în jurul conceptului 1MM-urilor. Discutiile din jurul IMM-urilor au continuat în termeni destul de stabili mai ales cu privire la dimensiunea întreprinderilor.
O definitie completa este dificil de construit în esenta, prin întreprindere se întelege un grup de persoane organizate care concep si desfasoara un complex de procese de munca, concretizate în munca, produse si servicii în scopul obtinerii unui profit maxim, potrivit anumitor cerinte juridice, economice, tehnologice si manageriale.
Intr-o conceptie larga IMM-urile sunt definite ca entitati independente din punct de vedere juridic si financiar, care îsi desfasoara activitatea în toate sectoarele de activitati. Ele sunt create de un numar mic de întreprinzatori (de multe ori de unul singur) care se implica în activitatile managementului lor, pot purta raspunderea tuturor functiunilor si au în subordine un numar relativ mic de salariati. Aceste întreprinderi nu au puterea de a stabili regulile în cadrul pietelor unde îsi desfasoara activitatea, dar au un potential concurential semnificativ care se poate materializa în rezultate si progrese importante. Conditia este ca întreprinzatorii sa fie capabili sa le puna în valoare pricipalele avantaje; flexibilitatea si viteza de reactie la sistemul pietei.
In România, conform art. 3 din Legea 133 din 1999 (î .legea privind stimularea întreprinzatorilor privati pentru înfiintarea si dezvoltarea IMM-urilor) prin întreprindere se întelege orice forma de organizare a unei activitati economice, autonoma partial si autorizata potrivit legilor in vigoare sa taca acte si fapte de comert în scop! obtinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale respectiv prestari de servicii, din vânzarea acestora pe piata în conditii de concurenta,
In conceptiunea aceleiasi legi, IM M-urile care îsi desfasoara activitatea în sfera productiei de bunuri materiale si servicii se definesc în functie de numarul scriptic de personal, astfel:
1. Pâna la 9 salariati - microîntreprinzatori,
2. intre 10 si 49 salariati - întreprinderi mici;
3. Intre 50 si 249 salariati - întreprinderi mijlocii.
Nu se încadreaza în prevederile acestei legi:
a) societatile bancare:
b) societatile de asigurari si reasigurari;
c) societatile de administrare a fondurilor financiare de investitii;
d) societatea de valori mobiliare;
e) societate cu activitate exclusiva de comert exterior .
Nu beneficiaza de prevederile prezentei legi societatile comerciale caic au ca actionairi sau asociat persoane care îndeplinesc cumulativ urmatoarele 2 conditii :
a) au peste 250 salariati;
b) detin peste 25% din capitalul social.
Beneficiaza de prevederile prezentei lefii IMM-urile care realizeaza o cifra de afaceri anuala echivalenta cu pâna la 8.000,000,Euro.
Beneficiaza de prevederile prezentei legi numai IMM-urile cu capital integral privat.
Definirea IMM-urilor cu ajutorul parametrilor cantitativi ( active totale, cifra de afaceri, iu de salariati) permite:
- diferentierea IMM-urior de cele mari;
- monitorizarea si compararea rezultatelor obtinute si a progreselor realizate de acestea de la o perioada la alta în diverse tari si ramuri.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Locul si Rolul Intreprinderilor Mici si Mijlocii in Economie.doc