Managementul Riscului privind Activitatea Băncii de Economii

INTRODUCERE

Cu începuturile puse la finele anului 1940, trecutǎ prin transformǎri şi reforme, Banca de Economii a reuşit cu brio sǎ facǎ faţǎ acestora devenind în prezent o instituţie de bazǎ a sistemului bancar şi financiar din Republica Moldova.

Dezvoltarea înregistratǎ în ultimul deceniu a poziţionat banca la un nivel conceptual nou permiţându-i sǎ atingǎ noi standarde în evoluţia corporativǎ.

Banca de Economii S.A. este unul dintre liderii pieţei financiare a Republicii Moldova, prezentǎ prin activitatea sa şi serviciile oferite în majoritatea ramurilor economiei naţionale. Reţeaua unicalǎ de subdiviziuni teritoriale ale bǎncii şi implementarea celor mai inovatoare tehnologii asigurǎ accesibilitatea bǎncii din orice colţ al ţǎrii.

Banca de Economii S.A. este o banca universalǎ şi stabilǎ, angajîndu-se în satisfacerea cerinţelor clienţilor şi în perfecţionarea continuǎ a calitǎţii serviciilor şi produselor oferite.

Banca de Economii S.A. este o bancǎ de importanţǎ socialǎ, activ implicatǎ în realizarea cu succes a programelor social-economice ale statului şi este un participant activ al vieţii civile din ţarǎ, fiind unul dintre sustinatorii importanţi ai artei, ştiinţei şi culturii.

Misiunea bǎncii este de a desfaşura activitaţi financiare şi de împrumut, oferind servicii de excelenţǎ, însoţite de un management prudent al resurselor populaţiei şi un angajament de implicare în susţinerea continuǎ a dezvoltǎrii mediului de afaceri cu scopul de a contribui la creşterea economicǎ a ţarii.

Banca de Economii are acum peste 480 de unitǎţi în intreaga ţarǎ, situîndu-se pe locul întîi între bǎncile din Republica Moldova, raportat la mǎrimea reţelei teritoriale. Dispunînd de cea mai largǎ reţea de filiale şi agenţii, Banca de Economii a reuşit sǎ fie prima bancǎ din Moldova care a implementat aplicaţiile "intranet" şi "on-line", continuînd procesul de modernizare şi standardizare a infrastructurii sale la nivelul noilor tehnologii, ţinind cont de evoluţia pieţei şi condiţiile apropierii de client.

Banca de Economii SA tinde sǎ contribuie la buna funcţionare a întregii societǎţi. Preţuieşte şi se ghideazǎ necontenit dupǎ valorile ale caror baze au fost puse acum 65 de ani.

Universalitatea:

Încontinuu şi consecvent urmareşte scopul propus: de a menţine poziţia unei instituţii financiare stabile şi universale. Se dezvoltǎ dinamic largind reţeaua bancarǎ, diversificînd şi modernizînd spectrul de produse şi servicii.

Satisfacerea necesitǎţilor clienţilor :

Satisfacerea nevoilor şi aşteptǎrilor clienţilor reprezintǎ obiectivul principal al nostru. Suntem în permanentǎ cǎutare a cǎilor noi de perfecţionare în scopurile optimizǎrii calitaţii deservirii clienţilor.

Confidenţialitatea şi siguranţa:

Preţuieşte încrederea pe care o acordǎ clientul. Pǎstreazǎ cu stricteţe confidenţialitatea activitaţii lui. Asigurǎ protecţia şi integritatea mijloacelor bǎneşti şi a altor obiecte preţioase.

Lucrul în echipǎ:

Activitatea noastra se bazeaza pe relatii deschise si sincere. Participam activ în mentinerea acestor relatii, actionînd ca o echipa profesionista si competenta, dezvoltînd potentialul institutiei noastre si potentialul fiecaruia din noi.

Transparenţa:

Orice colaborare de succes se datoreazǎ încrederii reciproce. Un factor decisiv în obţinerea încrederii este transparenţa activitǎţii. Vom continua sǎ asigurǎm transparenţa instituţiei noastre.

Contribuţia socialǎ:

Conştient îşi asumǎ responsabilitaţi faţǎ de societate. Continuǎ sǎ contribuie la dezvoltarea bunǎstǎrii societǎţii noastre prin diverse proiecte sociale.

CAPITOLUL I

Conceptul și contribuția creditului

1.1. Aspecte teoretice privind activitatea de creditare a băncilor comerciale.

Activitatea de creditare a băncii este posibilă dat din faptul că banca este, о instituție de intermediere între cei care au fonduri disponibile și cei ce au nevoie de fonduri. Din moment ce ea atrage sursele disponibile, în special suma depozitelor, pentru a putea realiza remunerarea acestora și remunerarea lui propriu, ținînd seama de riscul asumat, banca este nevoită să plaseze aceste surse, în principal, sub forma creditelor.

Termenul de credit își are originea din cuvântul latinesc ,, credere’’ care înseamnă încredere (a avea încredere) și este utilizat atât în relațiile cotidiene de oameni, cât, mai ales, în activitatea economico-financiară.

În evoluția sa istorică, creditul a cunoscut mai multe forme care, deși au apărut treptat în timp ca răspuns la diverse nevoi.

Relațiile de credit au existat încă în economiile premonetare, cand au apărut și s-au dezvoltat raporturile marfă-bani. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producției de mărfuri. Apariția creditului se leagă de un anumit stadiu de dezvoltare al schimbului, când vânzătorul preda valori de întrebuințare în schimbul unor promisiuni că va primi candva о valoare.

Teoriile economice atestă apariția inițială a noțiunii de credit înca din antichitate, în Orientul Mijlociu, unde se constituia monopolul marilor proprietari funciari și al preoților. Dovezi privind activitatea de acordare a împrumuturilor au fost găsite înca în Codul de legi a lui Hammurabi din Babylonul Antic sec.XVIII î. Hr. Negustoria de bani a existat probabil la egipteni și fenicieni, dar în mod sigur la greci. Activitatea acestora era însă în realitate cămătărie și zarafie. Primele institute care au efectuat operații de profilul actualelor bănci au fost, probabil, cele din orașele ¬republicii italiene, adică în sec. XII-XIV. Una din celebrele familii italiene din domeniul activității de credit a fost familia Medici, care aflându-se la guvemarea provinciei Florența, acorda împrumuturi familiilor principale din Italia și din întreaga Europă. Prima bancă a fost, de asemenea, înființată în Italia, în 1171, cunoscută sub denumirea de Banca din Veneția, însă ea a fost recunoscută oficial ca banca de viramente abia în 1587 sub denumirea de Banco di Rialto. Creditul a devenit unul din mecanismele fundamentale ale vieții economice începand din 1850, dupa revoluția industrială, făcând posibilă anticiparea cumpărărilor, și, astfel, exercitând un efect multiplicator asupra activității economice.

Pe parcursul dezvoltării științei economice au fost anulate diverse concepții și expuse păreri cu privire la credit, Platon considera că „statul trebuie să țina sub control încasarea dobânzii pentru împrumuturi (a cametei), precum și vânzarea mărfurilor în credit, reglementând prețurile în așa mod încât astea să asigure vânzatorilor un profit moderat.