Marea Depresiune din 1929-1933

Scurt istoric despre criza economica din perioada 1929-1933

Marea Depresiune economica din anii 1929-1933 se declanseaza la 29 octombrie 1929 si se manifesta prin scaderea drastica a cursului valorilor la Bursa din New York, fenomen care se transmite cu rapiditate institutiilor similare din Europa. Criza creditului , consecinta imediata a crizei de bursa , este , in perioada mentionata , in primul rand o criza americana , dar , prin pozitia detinuta de Statele Unite ale Americii in economia lumii , ea devine o criza mondiala. Mecanismul de declansare si derulare a crizei financiare este relativ simplu : depunatorii alarmati de criza bursei , isi retrag depunerile la vedere si bancile, angajate in activitatea de creditare pe termen lung sau mediu , devin incapabile sa satisfaca avalansa de retrageri de numerar si ajung in situatia fie de a inceta platile , fie de a da faliment. Falimentele bancare ating proportia cea mai mare in SUA , fapt explicabil si printr-o particularitate a sistemului bancar american, adica existenta unui numar foarte mare de banci mici , locale, care nu beneficiaza de sustinere mutuala. Astfel, sunt consemnate 642 de falimente bancare in 1929, 1345 in 1930 si 2298 in 1931. Falimentul bancilor din SUA , prin sistemul de speculatii la bursa si bancare , afecteaza situatia creditului european si antreneaza falimentul a numeroase banci din Europa. Si aici, sunt afectate indeosebi bancile mici, locale, cele de importanta nationala facand apel , in foarte numeroase cazuri , la ajutorul guvernelui, ca de exemplu , Banque Nationale du Credit din Franta, Banco Commerciale, Credito Italiano si Banco di Roma din Italia , Reichsbank din Germania s.a. Criza creditului european este accentuata de repatrierea masiva a fondurilor americane , provocata de criza bursei.Fenomenul de criza, manifestat initial in domeniul bursei si al creditului ,antreneaza criza productiei si schimburilor comerciale.

1929-1933 din punct de vedere al Statelor Unite ale Americii

America tocmai isi revenea dupa primul razboi mondial iar economia intra intr-o noua era. Dezvoltarea fara precedent a inovatiilor tehnice si stiintifice din timpul razboiului si imediat dupa, a creat o prapastie intre capacitatea industriei de a genera produse competitive si capacitatea salariatilor de a le cumpara, in timp ce rata de economisire a populatiei cu venituri peste medie era mai mare decat cresterea oportunitatilor de investitii, ceea ce a dus la o crestere fara precedent a preturilor unor active , actiuni si imobiliare in principal.

Activitatea economica a explodat in perioada 1920-29, indicele productiei industriale calculat de FED crescand de la 81 de puncte in 1920 la 114 in 1929 (deci o crestere de 41%), in timp ce rata medie anuala de crestere a PIB-ului SUA in aceeasi perioada a fost de 4.6%. Ben Bernanke mentioneaza intr-o carte publicata in 1983 ca intre 1925-1929, industria SUA a produs aproximativ jumatate din totalul productiei industriale a lumii.

In ceea ce priveste bursa, aceasta a crescut spectaculos timp de 8 ani inainte de 1929 , indicele Dow Jones crescand peste 600% ( de la 63.9 puncte in 24 august 1921 la 381.17 puncte in 4 septembrie 1929 ) iar motivele au fost conform “American History” cresterea numarului investitiilor, cresterea ratei de economisire, politica banilor ieftini, investitiile companiilor (creand astfel supraproductie), lipsa reglementarilor privind activitatea bursiera si nu in ultimul rand hipnoza consumului.

In luna octombrie a anului 1929, istoria a considerat ca a venit momentul ca America sa plateasca pentru toate excesele facute in ultimii 10 ani. Bursa s-a prabusit cu 40% si doua au fost zilele care au ramas in memoria investitorilor: 24.10 – black Thursday – joia neagra, ziua in care trendul bursier s-a transformat din bullish (crescator) in bearish (de scadere) si, in special, 29.10 – black Tuesday – martea neagra, cea mai devastatoare zi din toata istoria bursiera a SUA, zi in care s-a anulat toata cresterea bursei din ultimul an. Doar in perioada 29 oct-13 nov, de pe bursa s-au evaporat 30 de miliarde de dolari, suma comparabila cu totalul cheltuielilor SUA in primul razboi mondial. In trei ani, indicele Dow Jones a pierdut 89% din valoare, scazand de la 381.17 puncte in 03.09.1929 la 41 de puncte in 05.07.1932 si ii vor trebui 26 de ani pentru a isi depasi din nou maximul atins inaintea crizei. Oficial, criza economica a durat din august 1929 pana in martie 1933, iar evolutia PIB-ului SUA a fost urmatoarea: 1929 – $87 miliarde; 1930 – $75 (-13%); 1931 – $59 (-21%); 1932 – $42 (-29%); 1933 – $40 (-5%)(vezi fig.1). In ceea ce priveste sectorul bancar, daca in anii premergatori crizei apareau banci noi intr-un ritm de 4-5 pe zi, in timpul crizei au falimentat in medie doua pe zi. Criza din sectorul bancar a avut trei faze:

1.Octombrie-Decembrie 1930 , moment in care pentru prima data, unele banci au inceput sa dea semne de slabiciune iar lipsa oricarei garantari a depozitelor a facut ca panica sa se raspandeasca rapid. Daca inainte de crearea FED in 1913, bancile private aveau posibilitatea de a lupta impotriva unei recesiuni economice prin imprumuturi acordate prin intermediul unor case de clearing si/sau suspendarea temporara a dreptului de a lichida un depozit, dupa crearea FED, luarea unor astfel de masuri a devenit responsabilitatea acesteia dar in 1930, Rezervele Federale fie nu au dorit, fie nu au putut sa opreasca raspandirea acestei crize in sistemul bancar.

2.Iunie-Decembrie 1931. Aceasta faza a fost prefatata de falimentul celei mai mari banci austriece, Kredit-anstalt (mai 1931), moment care a adus panica si in sistemul bancar european. In anul respectiv in SUA, indicele preturilor a scazut cu 9.4% (deci deflatie), indicele productiei industriale s-a prabusit cu 15%, masa monetara M1 s-a redus cu 5.7% iar rata dobanzii a ramas stabila la 11.3%.