Mediul Cultural

1. INTRODUCERE

Din perspectivă istorică, derularea afacerilor internaţioale prezintă caracteristici de continuitate, dar şi de specificitate temporală şi spaţială. Elementele de continuitate vizează scopul sau obiectivele strategice pentru care se iniţiază o afacere economică, iar elementele de specificitate au în vizor actorii care derulează afacerile şi contextul în care aceste afaceri se derulează.

A începe sau a derula o afacere deja începută nu pare la prima vedere a fi ceva extrem de complicat. Problemele apar însă în momentul în care dormi ca afacerea să aibă succes, să fie recunoscută de consumatorii cărora ne adresăm, prin urmare să acopere o nevoie socială şi fireşte, să aducă beneficii investitorului.

Spiritul de întreprinzător implică o serie de riscuri şi responsabilităţi. Dorinţa de a face o afacere e placută şi incitantă, dar uneori te poate da într-atât peste cap, încât în euforia momentului pierzi din vedere unele elemente esenţiale pentru succesul necesar mediului de afaceri în care doreşti să acţionezi.

Pentru a avea succes şi a fi performant într-o afacere e absolut necesară cunoaşterea mediului de afaceri în care îţi desfăşori activitatea.

Raţiunile primare ale eşecului în afaceri îşi găsesc sorgintea în informarea necorespunzătoare asupra caracteristicilor mediului de afaceri în care se acţionează sau în lipsa de dorinţă sau incapacitatea de înţelegere şi descifrare a acestuia.

Managementul strategic, responsabil cu scanarea mediului unei întreprinderi, oferă un punct de vedere asupra spaţiilor în schimbare ale firmelor şi încearcă să scoată în evidenţă cum marile şi micile firme pot fi mai eficiente nu numai în prezent, dar şi în viitor.

Managementul strategic reprezintă acel set de decizii şi acţiuni manageriale care să determine performanţele pe termen lung în firmă.

El include patru mari genuri de activităţi:

1. Scanarea mediului (intern şi extern)

2. Formularea strategiei

3. Implementarea strategiei

4. Evaluarea şi controlul

Managementul strategic are în vedere o monitorizare a punctelor tari şi a punctelor slabe ale întreprinderii, iar în raport cu exteriorul oportunităţile şi pericolele.

Original, numit politica afacerilor, managementul strategic înlocuieşte pe de o parte acest termen, iar pe de altă parte încorporează planificarea şi strategia pe termen lung. Beneficiile managementului strategic constau în faptul că oferă un sens clar pentru viziunea strategică a firmei, focalizează ţinta asupra a ceea ce strategic e important, îmbunătăţeşte înţelegerea schimbărilor rapide ale mediului de afaceri.

Lumea afacerilor internaţionale e în continuă schimbare. Internaţionalizarea firmelor e tot mai accentuată, globalizarea producţiei şi a pieţelor, comerţul electronic au schimbat filozofia firmelor moderne de a face afaceri.

Scanarea mediului de afaceri reprezintă monitorizarea, evaluarea şi diseminarea informaţiilor atât pentru mediul intern cât şi extern, naţional şi internaţional.

Mediul extern al unei firme e constituit din acei factori exogeni care influenteaţă activitatea şi demersul strategic. În general, aceşti factori sunt greu de controlat şi într-o mică măsură de influenţat, dar cunoscându-i, firma se poate adapta la constrângerile acestuia. Scopul activităţii de scanare e de indentificare a factorilor strategiei, adică a celor interni firmei şi a celor externi care vor determina şi influenţa viitorul firmei. Cea mai simplă cale prezentă în literatura de specialitate ce conduce scanarea mediului e prin analiza SWOT care pentru mediul intern vizează punctele tari şi slabe, iar pentru mediul extern oportunităţile şi ameninţările.

Scanarea mediului exterior de afaceri reprezintă tpcmai corectarea informaţiilor care să permită realizarea unor previziuni ale evoluţiei mediului care sunt utilizate în activităţile de management strategic.

Mediul intern al unei firme e alcătuit din variabilele care sunt proprii în cadrul firmei şi nu sunt în mod uzual sub controlul pe termen scurt al activităţii manageriale. Forma şi controlul acestor variabile în care se lucrează sunt date; ele includ structura, cultura organizaţională şi resursele firmei.

În proiectul nostru, ne vom ocupa de scanarea mediului de afaceri al Uniunii Europene pe toate componentele sale: mediul natural-geografic, demografic, cultural, economic, tehnologic, politic, legislativ.

Problema capătă un caracter crescut de complexitate, de risc şi incertitudine, întrucât nu avem de a face cu un mediu cunoscut, familiar, din spaţiul naţional, ci cu un mediu internaţional, în care se manifestă şi alţi factori decât cei din mediu naţional propriu firmei, mai greu detectabili şi controlabili.

Astfel, mediul reprezintă totalitatea condiţiilor, complexul teritorial, rezultat al unei sinteze lentem şi anevoioase în care se îmbină elementele de relief, strucutră geologică şi sursele de subsol, apele şi condiţiile de climă, solul, vegetaţia şi fauna, toate la un loc constituind cadrul natural de desfăşurare a vieţii culturale şi spirituale a unei comunităţi umane.

Pe fondul structural al elementelor de mai sus se constituie mediul social, dat de ansamblul elementelor şi structurilor economice, politice, culturale, religioase, care formează elementele de suprastructură necesare desfăşurării activităţiilor membrilor unei comunităţi umane concret determinate pe o anumită treaptă a dezvoltării ei istorice, elemente care la rândul lor sunt permanent schimbate, modelate de aspiraţiilr şi interesele colectivităţii umane şi de a celor care exercită puterea.

2. FORMAREA UNIUNII EUROPENE

Figura .1. Evoluţia formării în timp a Uniunii Europene

Uniunea Europeană (UE) este o entitate politică, socială şi economică, dezvoltată în Europa, ce este compusă din 27 ţări.

Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a început în anul 1951, între şase ţări europene (Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Olanda). După cincizeci de ani şi cinci valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria; 2007: Bulgaria şi Romania), Uniunea Europeană are astăzi 27 de state membre.

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea.

Principalele obiective

Principalele obiective sunt: - promovarea progresului economic şi social (piaţa unică a fost instituită în 1993, iar moneda unică a fost lansată în 1999);

- să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţională (prin ajutor umanitar pentru ţările nemembre, o politică externă şi de securitate comună, implicare în rezolvarea crizelor internaţionale, poziţii comune în cadrul organizaţiilor internaţionale);

- să instituie cetăţenia europeană (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională dar o completează, conferind un număr de drepturi civile şi politice cetăţenilor europeni);

- să dezvolte o zonă de libertate, securitate şi justiţie (legată de funcţionarea pieţei interne şi în particular de libera circulaţie a persoanelor);

- să existe şi să se consolideze în baza dreptului comunitar (corpul legislaţiei adoptate de către instituţiile europene, împreună cu tratatele fondatoare);