Metode de stimulare a creativității în managementul inovațional

Metoda de stimulare a creativitatiit reprezintă o îmbinare multiplă şi coerentă de principii, idei, orientări, procedee şi studii de caz în care gradul de formalizare procedurală este relativ redus, iar formulările nerigide.

Metoda de management acordă o atenţie deosebită imaginaţiei constructive, posibilităţii de aplicare în mod creator a unor procese, studii de caz etc., la condiţiile concrete din fiecare unitate economică. Aplicarea unei metode în practica de management trebuie să se înfăptuiască în mod creativ, având în vedere condiţiile concrete din fiecare unitate economică.

Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care favorizeaza asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele inconstientului.

1. Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am amintit mai sus, dar utilizat in conditiile unei activitati de grup. Iata cum recurge: presupunem ca intr-o fabrica s-a ivit o problema dificila, si s-a hotarit convocarea grupului de brainstormig; se trimite cate o invitatie membrilor in care se specifica problema, ziua, ora si locul intrunirii; persoanele respective au fost alese, mai demult, urmarindu-se sa faca parte din cele mai diverse profesiuni, deci, pe langa ingineri, vor fi un biolog, un zierist, un istoric, un agronom, un fizician s.a., asigurindu-se in acest fel, din capul jocului, o varietate a punctelor de vedere. Acesti specialisti iau act de problema, dar nu o analizeaza in mod special.In ziua stabilita vin, adunati in jurul unei mese, si dupa o luare de contact, incepe sedinta propriu-zisa, condusa de un mediator. De obicei , pe o tabla mare se scriu de obicei cele patru reguli ale braistormingului: „judecata critica este exclusa” ; „cat mai multe idei” ; „dati frau liber imaginatiei” si ultima: „combinarile si ameliorarile sint binevenite”. Exista si un secretar care stenografiaza tot ceea ce se spune. Unul dintre cei de fata incepe prin a debita tot ce-i trece prin minte in relatia cu problema, fara nici o selectie sau procupare de exacitate. Dupa ce el termina, incepe altul, nu se discuta nimic, urmeza al treilea s.a.m.d. La un moment dat ideile abunda, apoi se raresc si in cca 45-60 de minute inspiratia secatuieste, sedinta se incheie, darmediatorul reaminteste participantiilorca, daca ulterior le mai vine vreo idee, sa o comunice telefonic secretarului. Dupa aceea, se aduna specialistii intreprinderii si parcurgind lista, cauta ideea care sugereza o solutie optima. Metoda da adeseori bune rezultate, altfel n-ar mai fi utulizata cu regularitate in interprinderi si in institute.Comunicarea unor idei intr-un grup are avantajul de a sucita asociatii benefice altuia, poate deschide un nou orizont, dand prilejul persoanei sa formuleze pareri care i-ar fi venit in minte daca ar fi lucrat singur. Experiente riguloase au aratatca, lucrand in grup, se produc mai multe idei, se gesesc mai multe solutii, decat daca membrii grupului ar lucra fiecare separeat. Desigur, nu orice problema poate fi abordata in felul arata, mai ales cele care solicita scrisul si, de asemenea, nu in orice fraza, ci doaratinci cand impasul este bine precizat.

2. Tot o metoda asociativa este si sinectica inovata de W. Gordon. Acesta era convins de valoarea psihanalizei si deci de rolul hotarator al inconstientului. Cum, dupa aceasta doctrina, „sinele” se exprima pri metafore, in centrul atentiei se afla stradania de a gasi metafore cu problema prezentata. Si aici, din grup fac parte 6-8 persoane de diferite profesii. Mai intai se face „srainul familiar” adica se clarifica bine dificultatiile problemei. Apoi se transforma „familiarul in ceva strain”, adica se cauta metafore, comparatii, personificari. De pilda, daca se studiaza inbunatatirea unui carburator, cineva isi imagineaza ca este „un plaman cand rar si profund, cand superfecial si repede” ; altcineva invoca „balenacare, dupa o inspiratie puternica, nu mai respira multa vreme” etc. Dupa ce se formuleaza circa 20 de analogii-metafore, aceleasi persoane studiaza impreuna cu specialistii solutionarea optima a problemei, sugerata de una sau alta din metafore. Acesta e partea cea mai dificila si dureaza mai multe ore. Exista si alte metode in care nu se recurge la asociatii libere, dar se stimuleazacreativitatea prin grup.

3. Metoda Delbecq.Metoda urmăreşte obţinerea de idei noi în vederea soluţionării unor probleme pe baza maximizării participării membrilor grupului. La baza acestei metode stau două reguli: orice fază a muncii în grup e precedată de o fază individuală, în scris; în cursul fazei muncii în grup, intervenţiile orale au un timp scurt, fiind efectuate succesiv de fiecare component.Derularea cu succes a acestei metode presupune asigurarea a mai multor premise..Astfel este necesar ca participantii sa posede anumite cunostinte despre problema abordata si sa fie motivati sa participe la soultionarea sa .Problema solutionata sa nu fie nici prea vasta,dar nici prea ingusta.Participantii nu au voie sa faca aprecieri decit in perioadele stabilite in acest scop.Aplicarea metodei se face sub coordonarea unui animator al grupului. Avantajele metodei Delbeq:contribuie la descoperirea unor solutii creative pentru probleme precis definite de catre managerii din domeniul respectiv;valorifica intro masura mai mare potentialul creativ al unei parti al personalului societatii,contribuie la obisnuirea managerilor de a-si raporta performantele si asteptarile la o situatie perfecta,ceea ce in timp in bine semnificativ rezultatele obtinute .