Metode noi de promovare a turismului românesc

INTRODUCERE

Ca mijloc de informare şi atragere a consumatorilor şi în acelaşi timp instrument important al dezvoltării schimburilor turistice internaţionale, publicitatea turistică este subordonata cerinţelor procesului de formare şi valorificare a produselor turistice atât pe piaţa internă cât şi internaţională.

Astfel, promovarea prin toate mijloacele şi în toate ţările a ofertelor turistice prioritare pe plan internaţional : staţiuni balneare şi sporturi de iarnă , excursii, turism cultural, de agrement, de afaceri şi alte forme de turism, constituie pentru toţi factorii de răspundere din turism de la ministru la director de societate o prioritate absolută.

Lucrarea de faţă a incercat să prezinte atât modul în care se realizează în prezent promovarea ofertei turistice a S.C.T.B. BUZIAŞ" S.A. cât mai ales ce se va intreprinde în perspectiva pentru care această staţiune să fie mai bine cunoscută în Europa şi în lume.

Astfel, în debutul lucrării se fac referiri la turismul internaţional iar în acest context se prezintă unele tendinte pe piaţa turistică internă şi în special a turismului balnear.

După prezentarea unui scurt istoric al promovării turistice este prezentată staţiunea Buziaş unitate luată ca model.

Se fac referiri la modul în care este promovat produsul turistic în prezent cât şi pentru o promovare viitoare mai agresiva şi cu o eficienţă mai mare.

Cadrul natural deosebit de atrăgător cât şi binefacerile apelor minerale din zona vor atrage în mod sigur în perspectivă un număr mai mare de turişi romani şi străini. Printr-o promovare bine orientată şi profesional realizată succesul este asigurat pentru staţiunea Buziaş meritându-şi frumosul numele de Perla Banatului.

1. CAPITOLUL 1

CONSIDERAŢII ASUPRA TURISMULUI INTERN ŞI INTERNAŢIONAL

1.1. TENDINŢE ACTUALE PE PIAŢA TURISTICĂ

Piaţa mondială a turismului a intrat intr-o noua faza a evoluţiei sale, prin maturizarea turismului în calitate de consumator, dar şi a industriei specifice, apreciată ca cea mai voluminoasă ramură din lume.

O firmă amencană de consultanţă, WEFA, ale carei estimări au fost insuşite de OMT, considera că industria turistică generează o cifră de afaceri anuală de peste 2000 mld Î, utilizând 6,3% din forţa de muncă activă de pe plan mondial. In pofida masivităţii sale, industria turistică este privită cu suspiciune şi, în general, nu este agreată.

In tările slab dezvoltate, ea este acuzata de poluarea plajelor şi contaminarea valorilor morale şi naţionale. In tările industrializate, este considerată a fi cauza poluării prin mijloace de transport, a distrugerii unor valori universale(de exemplu Veneţia) şi a criminalităţii în creştere. Economişii semnalează faptul că turismul cuprinde activităţi în care valoarea adaugată este foarte scăzută, iar forţa de muncă este inferior calificată. De asemenea, până nu de mult, guvernele de tip conservator sau socialist ale majorităţii statelor lumii au ignorat sau au acordat o prea mică importanţă industriei turistice.

Pentru salvarea acestui "monstru" pe picioare de nisip, pentru a-i disciplina comportamentul, pentru a-i mări popularitatea, oamenii de afaceri, manageri şi specialişti din turism şi-au unit eforturile pentru cunoaşterea, previzionarea şi dirijarea să.

Cei mai optimişti observatori ai turismului consideră că dezvoltarea economică şi modificarea comportamentului faţă de mediul înconjurător se intersectează şi completează prin consumul turistic al sfârşitului de secol. Turiştii de astăzi şi de mâine din ţările dezvoltate sunt sensibilizaţi faţă de valorile naturale şi culturale, au preferinţe individualizate, nu agrează gruparea în turmă, producţia de serie, regiunile supraaglomerate şi kitsch-ul turistic. De asemenea, ei nu mai sunt dispuşi să plătească sume disproporţionate faţă de ceea ce li se oferă ca valoare reală a consumului, nu mai pot fi influentaţi prin mesaje publicitare naive.

Incepand chiar din deceniul 9, marile firme turistice şi-au modificat politica de preţ, mulţumindu-se cu marje de profit situate între 1 şi 4% pentru un volum mărit al cifrei de afaceri. Cererea şi oferta de turism ieftin vor creşte masiv şi datorită noului şi imensului segment de piaţă localizat în ţările est europene şi în mai mică măsură, în America Latină. Turismul de masă îşi va continua deci o existenţă paralelă cu cea a turismului de elită. Ambele variante ale consumului turistic se apreciază că vor periclita tot mai mult însăşi suportul atracţiei turistice: natura şi cultura. Rolul statului, al educatorilor, al economiştilor şi ecologişilor este să limiteze costul degradării mediului natural şi uman, cost ale carui consecinţe vor fi suportate de generaţiile viitoare.

1.2. TURISMUL INTERNAŢIONAL ŞI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ

Turismul internaţional este unul din cei mai activi promotori ai relaţiilor economice dintre ţări. Manifestarea să sub forma circulaţiei turistice internaţionale îl circumscrie în sfera circuitului mondial de valori.

Circulaţia turisticţ internaţională aparţine, în cadrul circuitului economic mondial, comerţului cu servicii internaţionale, adică aşa numitului “comerţ invizibil". Grupul de servicii internaţionale alătură turismului serviciile de transport, asigurare, serviciile comerciale (publicitate, intermediere, curtaj), serviciile bancare, serviciile tehnice şi altele.

In funcţie de locul prestaţiei serviciului în circuitul economic mondial, există două categorii distincte de servicii internaţionale: servicii prestate dincolo de frontiera vamală a ţării prestatorului, cum ar fi de exemplu, transporturile internaţionale de călători şi mărfuri, telecomunicaţiile internaţionale s.a. şi cele prestate pe teritoriul vamal al ţării prestatorului, cum ar fi de exemplu, turismul internaţional, serviciile portuare şi aeroportuare, tranzitul s.a.

Continentul european reprezintă regiunea turistică cu cea mai puternica integrare, atât a ofertei cât şi a cererii. Peste 87% din calatoriile în Europa provin tot din ţările europene. Principalele destinaţii se află în sudul şi vestul continentului, în timp ce cea mai dinamica evoluţie a călătorilor aparţine Europei de Est.

Continentul asiatic se situează pe locul doi ca destinaţie turistică şi ca ritm de creştere a circulaţiei turistice. In cadrul acesteia, Asia de Vest primeşte jumătate din fluxul de turişti care vizitează continentul, iar cea mai dinamică circulaţie turistică, ce provine din ţările europene se îndreaptă spre Asia de Est şi de Sud.

Cele doua Americi, primesc în medie 10 milioane de turişti anual din Europa, orientaţi spre marele bazin al ofertei de pe Coasta de Vest a Americii de Nord. In aceasta zonă turismul european este dominat motivaţional de turismul de afaceri. Insulele Caraibe şi America Centrală ocupă locul doi printre destinaţiile din continentul american. Principalul curent turistic în aceasta zona provine din America de Nord, fiind urmat de curentul turistic al vacanţierilor europeni şi japonezi.

Pe locul patru printre destinaţiile marilor curente turistice se află continentul african. In ultimii ani s-au inregistrat diminuari ale fluxurilor turistice spre aceasta zona. Cele mai multe sosiri de turişi în Africa provin din ţările europene, concentrându-se în ţările din nordul continentului african (70% din total) iar recent spre Africa de Sud.

Cel de-al cincilea curent turistic ca importanţă cuprinde Europa de Vest şi Europa de Est la cele două capete ale fluxului turistic. La sfârşitul anului 1989 au fost inregistrate 9,8 milioane sosiri turistice de provenienţă din Europa de Vest în Europa de Est, ceea ce reflectă o poziţie modestă a acestei zone primitoare în cadrul circulaţiei turistice mondiale.

Circulaţia turistică în Europa este dominată de cinci mari ţări emiţătoare, care concentrează mai mult de jumătate din totalul înnoptărilor în mijloacele de cazare ale industriei hoteliere europene. Acestea sunt Germania, Anglia, Franta, Italia şi Spania.

Pentru majoritatea ţărilor, turismul internaţional prezintă un factor important de dezvoltare economică, prin consecinţele sale asupra producţiei, consumului şi ocupării forţei de muncă. Această influenţă cantitativă exercitată de turismul internaţional are, în general, efect pozitiv asupra creşterii economice. De aceea, în strategia dezvoltării economice, multe ţări includ ca opţiune dezvoltarea industriei turistice. Dezvoltarea industriei turistice nu se referă însă numai la creşterea producţiei, ci cuprinde şi aspecte calitative - sociale, umane şi de protecţie a mediului. Din acest punct de vedere, efectele evoluţiei turismului internaţional sunt controversate şi uneori respinse de populaţia ţărilor primitoare în special atunci când sunt depaşite anumite praguri de toleranţă ale mediului, sau ale societăţii. De aceea, politica turistică trebuie stabilita în mod unitar intr-un ansamblu de măsuri ce include turismul intern şi turismul internaţional, bazate pe integrarea şi complementaritatea intre planurile de amenajare turistică şi planurile de dezvoltare economică şi socială. Pentru aceasta este necesar:

• să se determine obiectivele şi pârghiile politicii macroeconomice de dezvoltare turistică,

• să se evalueze efectele multiplicatoare ale acestor politici asupra producţiei şi consumatorilor;

• să se delimiteze aceste politici de masurile de protectie a mediului natural şi social.