Metode și tehnici decizitionale în alegerea proiectelor de investiții

CAP. I. DECIZIA : CONCEPT, DEFINIŢIE

I.1. NECESITATEA DECIZIEI

A decide inseamnǎ a lua o poziţie în favoarea unui punct de vedere cu privire la un subiect sau o problemǎ şi a alege pe cel mai bun, optim momentului , din mai multe posibilitǎţi analizate, pentru atingerea unui scop, sau realizarea unor probleme.

Decizia este subordonatǎ scopului sau obiectivului propus.

Indiferent cum este luatǎ decizia, ea este o necesitate obiectivǎ a vieţii în cadrul mediului.Transpusǎ la nivel managerial ea este rezultatul procesului de gândire al managerului care a trasat-o.

Decizia este sarcina comunǎ tuturor funcţiilor manageriale şi se dezvoltǎ în sistem piramidal pe nivele de management şi funcţiile acestuia.Aceasta înseamnǎ :

• Decizia luatǎ la nivel superior este urmatǎ de decizii la celelalte nivele pentru realizarea ei, cu alte cuvinte o decizie luatǎ devine scop sau obiect pentru altele care o urmeazǎ;

• Decizia luatǎ la nivelul funcţiei de previziune se realizeazǎ printr-o seamǎ de decizii luate la nivelul realizǎrii-coordonǎrii, etc.Se poate spune cǎ o decizie implicǎ un volum decizional ulterior şi o sumǎ de acţiuni pentru materializarea ei, astfel spus înseamnǎ o sumǎ de acţiuni, eforturi mentale şi fizice care se realizeazǎ cu consum energetic.

I.2. CONDIŢII DE LUARE A DECIZIILOR

Indiferent de nivelul sau de tipul deciziei, se poate afirma cǎ aceasta se poate lua în trei situaţii :

- certitudine;

- incertitudine;

- risc;

Decizii certe , sau în corelaţie de certitudine, avem atunci când variabilele implicate în rezolvarea problemelor sunt :

- controlabile si bune;

- cunoscute ca evoluţie în timp;

- posibilitatea realizǎrii lor cu un grad de probabilitate;

Aceste decizii implicǎ atingerea maximǎ a obiectivelor şi realizarea lor.In principiu se recomandǎ ca acţiunea sǎ fie urmarea unor decizii certe.

Decizii incerte sau în condiţii de incertitudine sunt acelea în care :

- variabilele sunt puţin cunoscute si puţin controlabile;

- evoluţia în timp nu se poate aproxima (într-o mǎsurǎ mai mare sau mai micǎ);

- nu avem informaţii privind realizarea stǎrilor naturii;

- probabilitatea producerii alternativelor nu se cunoaşte, cu alte cuvinte rezultǎ cǎ se cunosc datele posibile în urma deciziei, sau se cunosc reacţiile la decizia datǎ, dar nu se cunosc datele iniţiale;

In modelarea deciziei în condiţii de incertitudine s-au realizat criterii de adaptare, dar toate nu dovedesc decât caracterul puternic subiectiv al acestora.

Decizii de risc sau decizii luate în condiţii de risc, adicǎ :

- variabilele din problema ce se rezolvǎ sunt controlabile;

- evoluţia variabilelor este greu de anticipat;

- probabilitatea realizǎrii obiectivelor este dificilǎ;

- mai multe din stǎrile naturii au probabilitatea de realizare subunitarǎ;

Cu alte cuvinte, nu se cunosc efectele alternativelor dar se pot anticipa rezultatele si distribuţia acestora dupǎ expresia “dacǎ-atunci”.Pregǎtirea de multe variante de risc momentane conduce la decizii rapide în viitor.

I.3. FAZELE DECIZIEI ŞI PROCESUL DECIZIONAL

A. De multe ori, decizii foarte bune se pierd datoritǎ aplicǎrii de cǎtre resurse umane necalificate sau cu deficienţe socio-morale.Aceastǎ realitate, mai ales în cadrul firmelor mici şi mijlocii trebuie avutǎ în vedere la luarea deciziilor, ca ele sǎ fie adaptate celor care le executǎ.Pentru aceasta, decizia, pe masurǎ ce se apropie de nivelul de execuţie trebuie sǎ fie simplǎ, clarǎ (sǎ nu contrazicǎ altele precedente), completǎ şi mai ales pe înţelesul executantului şi cu acordarea timpului de înţelegere a ei de cǎtre cei care o îndeplinesc.