Migrația popoarelor

INTRODUCERE

Fenomenul migraţiei este bine cunoscut în istoria umanităţii. La origine, migraţia reprezenta deplasarea în masă a populaţiei unor triburi sau popoare de pe un teritoriu pe altul pentru satisfacerea nevoilor de hrană. Mişcarea populaţiei era impusă de factorii de mediu, de succesiunea anotimpurilor.

Istoria fiecărui continent a fost marcată de mişcări migratoare semnificative. Aceste mişcări au condus fie la formarea unor state, fie au contribuit la destrămarea altora sau dislocarea populaţiilor băştinaşe.

Odată cu trecerea timpului, fenomenul a căpătat noi dimensiuni. Oamenii migrau pentru a-şi schimba locul de muncă şi condiţiile de trai. De regulă, emigrau indivizi sau familii în căutare de locuri de muncă, majoritatea emigranţilor fiind necalificaţi erau angajaţi pentru munci fizice, grele sau insalubre. Evoluţia migraţiei actuale oglindeşte din multe puncte de vedere situaţia din trecut.

Acest fenomen este determinat de factori economici, politici, sociali sau naturali, factori de natură religioasă, culturală sau ideologică. Se emigra îndeosebi din ţări mai puţin dezvoltate în ţări dezvoltate. Fenomenul cunoaşte perioade de creştere, dar şi de scădere.

Deşi în ultimul deceniu în unele zone ale lumii, precum Europa, migraţia a înregistrat fluxuri sporite, problema migraţiei internaţionale este pentru multe state ale lumii o preocupare conjuncturală, chiar reziduală, mai degrabă de răspuns la unele evoluţii decât de gestiune sau estimare a circulaţiei persoanelor.

CAPITOLUL I

Dimensiuni şi tendinţe ale migraţiei

1.1 Migraţia-fenomen global

Migraţia este procesul de trecere a unor populaţii dintr-o ţară în alta, în vederea desfăşurării unei activităţi în afara ţării de origine. Deplasarea populaţiei dintr-un loc într-altul reprezintă o caracteristică fundamentală a populaţiei zilelor noastre. Foarte răspândit este fenomenul migraţiei forţei de muncă, cei care migrează urmând să fie retribuiţi pentru activităţile pe care le desfăşoară.

Dreptul populaţiei de a migra dintr-o ţară într-alta a fost stabilit odată cu adoptarea Declaraţiei Drepturilor Omului, care stipulează în articolul 13 faptul că orice persoană are dreptul să se mute şi să trăiască în înteriorul graniţelor oricărui stat, oricine are dreptul să-şi părăsească ţara de origine şi să se reîntoarcă în ea.

În cadrul migraţiei internaţionale, întâlnim două procese strâns legate între ele: imigraţia şi emigraţia.

Imigraţia este primirea populaţiei deplasată în ţara de destinaţie, temporar sau definitiv. Ţara de primire sau de destinaţie se caracterizează, din punct de vedere economic, printr-un grad mai ridicat de dezvoltare economică, o cerere mai mare de forţă de muncă, în comparaţie cu disponibilităţile naţionale, o pondere redusă a tineretului şi a populaţiei apte de muncă în totalul populaţiei.

Emigraţia reprezintă deplasarea pendulatorie a populaţiei între ţara de origine şi locul de muncă, adică ţara de primire. În acest caz, ţara de origine se caracterizează printr-un grad mai redus de dezvoltare economică, o pondere ridicată a tineretului şi a populaţiei apte de muncă în totalul populaţiei, natalitate ridicată, absenţa posibilităţilor de utilizare pe plan naţional a forţei de muncă disponibile, absenţa investiţiilor în unele sectoare economice. Totodată, ţara de origine din care pleacă forţa de muncă, se numeşte ţară de emigraţie.

Migraţia este o problemă destul de complexă, care cuprinde mai multe mecanisme şi forme de mişcări ale populaţiei, de la muncitori necalificaţi, membrii ai familiei şi refugiaţi, până la personal foarte bine pregătit. Cea mai mare intensitate a imigrărilor în ţările dezvoltate a avut loc în deceniul al VI-lea şi începutul deceniului al VII-lea al secolului al XX-lea. Între 1965 şi 1990, numărul migranţilor pe plan mondial a crescut de la 45 de milioane cu o rată de creştere anuală de 2,1%, ajungând astăzi la o creştere de 2,9% .

În prezent există câteva mecanisme de migrare prin care are loc migraţia la nivel internaţional: migraţia permanentă sau temporară legală, m igraţia ilegală de tranzit, migraţie circulatorie cu ajutorul reţelelor migratorii (legală sau ilegală), migraţia forţată din cauze naturale sau sociale.