Moneda euro și rolul ei în sistemul monetar internațional

Consideratii introductive privind moneda unica EURO

Euro. Este moneda unica europeana care de la 1 ianuarie 1999 a substituit monedele nationale a 11 tari ale Uniunii europene: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Luxemburg, Irlanda, Italia, Tarile de Jos, Portugalia si Spania.

Ideea unei monede comune a aparut înca din 1968, odata cu introducerea Uniunii Vamale. Realizarea Sistemului Monetar European, în 1979 si semnarea, în 1986, a Actului Unic European, care a consacrat cele patru libertati de miscare (a persoanelor, capitalului, serviciilor si bunurilor) au însemnat pasi importanti în realizarea monedei unice europene. Tratatul de la Maastricht (semnat la data de 7 februarie 1992 si intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993) reprezinta baza legala a monedei unice. Tratatul valideaza Uniunea Monetara Europeana si stabileste etapele de realizare a acesteia, precum si criteriile de convergenta pe care trebuie sa le îndeplineasca Statele Membre care vor sa participe la zona Euro. Astfel, în 1994 au demarat pregatirile în vederea realizarii monedei unice, care sa înlocuiasca monedele nationale ca moneda de cont, începând cu 1999, si fizic, din 2002.

Capitolul 1: EURO – o moneda unica a unei Europe unice

1.1 Scurt istoric al euro

Denumirea de "euro" a monedei unice europene a fost stabilita în decembrie 1995 la Madrid, intrarea ei în vigoare hotarându-se a se face de la 1 ianuarie 1999. Data limita de introducere efectiva în circulatie a monedelor si bancnotelor euro s-a fixat ca fiind 1 iulie 2002. S-au însemnat atunci doua perioade: perioada 1 ianuarie 1999-1 ianuarie 2002, în care se urmarea reprezentarea monedelor nationale ale tarilor participante la UM în exprimari nezecimale pe piata monedei unice euro, aceasta având numai rol de moneda scripturala; si perioada 1 ianuarie 2002- 1 iunie 2002, când euro a fost introdus pe piata sub forma de monede si bancnote si a coexistat cu monedele nationale ale statelor participante. De la 1 iulie 2002, euro a devenit moneda unica legala pe teritoriul Euro.

Drumul euro s-a dovedit destul de sinuos si cu multe opriri. În 1996, la Dublin, s-a urmarit controlarea evolutiei euro astfel încât sa fie respectat Pactul de Stabilitate, si clarificarea statutului legal al introducerii euro având în vedere în special continuitatea contractelor si prevenirea speculatiilor pe perioada de tranzitie privind conversia monedelor nationale europene în sau din euro. Viitorul UEM si al euro a ramas incert. Starea deriva din posibilitatile reduse ale unor state de a se conforma criteriilor de convergenta impuse.

Primul pas pentru realizarea unui stadiu de integrare economica interstatala îl constituie adoptarea unui set de politici economice si monetare extrem de riguroase. BCE va trebui sa faca fata problemelor tehnice ale tranzitiei spre moneda unica, în special celor legate de stabilirea ratei dobânzii cuvenite pentru adoptarea euro, mentinerea sub control a conflictelor dintre Ministerele de Finante ale statelor membre si BCE, etc.

Se poate spune ca ideea crearii unei Uniuni Monetare Europene are la baza doua motivatii principale. Una dintre acestea este cea pragmatica, legata de asigurarea cadrului necesar pentru functionarea în conditii optime a pietei unice interne, perfect armonizate, înlesnindu-se astfel libera circulatie a capitalurilor si armonizarea pietelor si sistemelor financiare. Cea de-a doua , determinarea economica, are ca pivot conceptul monetar care mizeaza pe rolul mobilitatii complete a factorilor de productie ca element de baza în absorbirea efectelor negative ale socurilor asimetrice. Pe aceste fundamente s-au concretizat atât pledoaria pentru euro cât si limitele acestei monede nou aparute, sau mai bine spus aducatoare de noutati pe pietele europene.

Euro e sustinuta de ideile care au determinat înca de la început demararea procesului de tranzitie la o moneda unica europeana. Procesul a fost posibil pentru ca a plecat de la baze solide printre care se numara existenta unei structuri legale coerente pentru ca euro sa substituie monedele nationale si asigurarea simplitatii si accesibilitatii monedei unice pentru a crea un sentiment de credibilitate în rândul cetatenilor si la nivelul mediilor de afaceri. La acestea se adauga si realizarea eficienta a conversiei sub aspectul costurilor si al sigurantei procesului si asiguarea unui mecanism flexibil de ajustare voluntara pentru sectorul privat.