Motivarea și Managementul Resurselor Umane

Motivarea si managementul resurselor umane

1. Resursele umane, principala resursa a firmei

Rolul primordial al resurselor umane la scara intregii societatii se

regaseste si la nivelul firmei, fapt recunoscut si argumentat de numerosi oameni de

stiinta din diferite tari. Principalele elemente care o demonstreaza sunt

urmatoarele:

a) Forta de munca este singura creatoare de valoare de intrebuintare. In

fapt, firma reprezinta celula economica de baza a societatii in care se creaza de

catre oameni produse si servicii.

b) Resursa umana este singura creatoare, nu numai sub aspect economic,

ci si sub aspect spiritual, stintific. Generarea de noi idei concretizate in produse,

tehnologii, metode de condcere, solutii organizatorice noi s.a. este apanajul

exclusive al omului.

c) Eficacitatea si eficienta utilizarii resurselor materiale si informationale

depend intr-o masura hotaratoare de resurse umane. Practica activitatii economice

releva nu putine situatii cand intreprinderi, inzestrate la fel ethnic-financiar si

informational sau la niveluri foarte apropiate, obtin performante economice

sensibil diferite.

Accentuarea rolului resurselor umane nu semnifica insa o subevaluare a

resurselor materiale, financiare si informationale. Conceperea sistematica a firmei

implica abordarea resurselor umane in stransa interdependenta cu celelalte resurse,

pornind de la obiectivele fundamentale la a caror realizare concura impreuna, de la

conexiulnile de esenta ce exista intre ele. Suprasolicitarea resurselor umane in

detrimental celorlalte afecteaza echilibrul dinamic al intreprinderii ce

conditioneaza functionarea si dezvoltarea sa profitabila.

2. Creativitatea resurselor umane in cadrul firmei

In ciuda literaturii foarte bogate consecrate creativitatii, asupra

conceptului de creativitate nu s-a ajuns la cristalizarea unui punct de vedere

acceptat de majoritatea specialistilor.

Motivarea si mangementul resurselor umane

Din analiza definitiilor elaborate de diversi specialisti se desprinde

concluzia ca principalul element definitoriu al creativitatii este generarea de

idei noi. Inovarea, in schimb, se caracterizeaza atat prin aparitia de idei noi,

cat si prin efectuarea de schimbari pe baza acestora. 1

Raportarile dintre creativitate si inovare in cadrul firmei sunt

prezentate grafic in Procesul inovational are o sfera larga de cuprindere. Practice, se

manifesta in toate activitatile ce se desfasoara in intreprinderi, nerezumandu-se la

produse si tehnologii. El vizeaza si sisteme informationale, metode economice,

structuri organizatorice, procedee decizionale s.a. fac aceasta precizare intrucat

exista adesea tendinta de a limita creativitatea si inovarea la activitatile de

productie, cu cu toate ca in ultimul timp pe plan mondial se manifesta o certa

tendinta de proliferare a celorlalte categorii de inventii si inovatii.

Aptitudinea de a fi creative, adica de a genera idei noi, se intalneste la

orice fiinta umana. Subliniez acest aspect intrucat exista o opinie destul de larg

raspandita, bazata in fapt pe teoria elitelor, potrivit careia numai anumite personae

ar poseda calitatea de a crea. Evident, capacitatea de a fi creative variaza de la o

persoana la alta sub influenta unui ansmblu de factori, dintre care mentionez ca

deosebit de important educatia primita. In acest sens cunoscutul sociology francez

Michael Crozier sublinia ca “Problema educatiei este problema cheie in ceea ce

priveste toate dificultatile (inovatiei n.n) cu conditia insa de a intelege sensul cel

mai cuprinzator”.