O firmă de cosmetice din Franța ce investește în Marea Britanie - Diush Cosmetiques

1.Motivarea alegerii ţării în care investim

MAREA BRITANIE

Regatul Unit de acum s-a construit în jurul regatelor independente ale Angliei şi Scoţiei, ambele existente încă din secolul al X-lea. Ţara Galilor face parte din Regatul englez începînd cu 1535. Prin Legea Uniunii din 1707, Anglia şi Scoţia se unesc de drept sub un singur monarh, formînd Regatul Marii Britanii; cele două regate fuseseră conduse de acelaşi monarh încă din 1603. Unirea Scoţiei cu Anglia nu a fost bine primită de populaţia băştinaşă scoţiană.

Populaţia Marii Britanii: 61,113,205 (estimare iulie 2009). Concentraţia cea mai mare a populaţiei este in jurul Londrei, precum şi în zonele de Sud, Sud-Est, West Yorkshire, Manchester, West Medlands.

Structura pe vârste:

0-14 ani: 16,7% (sex masculin 5,233,756 / femei 4,986,131)

15-64 ani: 67.1% (de sex masculin 20,774,192 / femei 20,246,519)

65 ani şi peste: 16,2% (sex masculin 4,259,654 / femei 5,612,953) (2009 est)

Rata netă de migraţie: 2.16 emigranţi / 1000 a populaţiei (2009)

Urbanizare: Populaţia urbană: 90% din totalul populaţiei (2008)

Economie - privire de ansamblu:

În pofida presiunilor inflaţioniste cu care majoritatea ţărilor dezvoltate se confruntă – determinând băncile centrale din statele membre OCDE să restrângă politica monetară, economia Marii Britanii a cunoscut o creştere continuă în ultimii ani (pentru 57 de trimestre consecutiv), situată în jurul a 2 procente, înregistrând 2,75% în anul 2006 – valoare peste nivelul prognozat. Inflaţia se situează la un nivel acceptabil în marja de 1 procent în raport cu ţinta de 2% vizată de Banca Angliei (2,7% în noiembrie 2006), a doua cea mai scazută dintre ţarile G7. Gradul de ocupare a forţei de muncă este la cel mai înalt nivel din ultimii 30 de ani (pentru prima oară în istorie înregistrându-se 29 de milioane de persoane active ocupate), cu o rată a şomajului de 5,6%. Rata dobânzii de referinţă este de 5,25%.

Parcursul economic peste aşteptări din anul 2006 s-a datorat creşterii investiţiilor în sectorul privat, indicator al profitabilităţii companiilor, precum şi reluării creşterii economice în zona Euro, principal spaţiu de destinaţie a exporturilor britanice (aproximativ 50%). Aceste tendinţe au fost susţinute de evoluţiile economice globale, în special din regiunea asiatică, a pieţelor emergente (China, Europa de Est) şi de menţinere a dinamicii cererii interne în SUA, în ciuda moderării creşterii pieţei imobiliare.

Cu toate că Marea Britanie a înregistrat o reducere a ponderii exporturilor de bunuri din comerţul mondial (de la 5 la 3,75% în perioada 1998-2005), specializarea tot mai accentuată pe piaţa serviciilor (o treime din activitatea economică internă) a fost marcată de o creştere la 8% din comerţul mondial, dintre care serviciile financiare şi de afaceri reprezintă 11-12% din totalul la nivel global.

Investiţiile în mediul de afaceri au fost estimate a creşte cu aproximativ 5,75% în anul 2006, reprezentând aproximativ 10% din produsul intern brut. Menţinerea unor costuri reduse de capital, în ciuda deciziilor recente de politica monetară, au contrabalansat influenţa exercitată în deciziile companiilor de către consumul moderat şi presiunile inflaţioniste (evoluţia preţului petrolului), stabilitatea macroeconomică favorizând adoptarea unei atitudini mai puţin prudente în ceea ce priveşte nivelul de îndatorare şi cheltuielile de capital.

Buget:

Venituri: 1056 miliarde dolari

Cheltuieli: 1214 miliarde dolari (2008 est)

Importuri:

636 miliarde dolari (2008)

620.7 miliarde dolari (2007 est)

Importuri - produse de bază: Bunuri fabricate, maşini, combustibili; produse alimentare

Importuri - parteneri: Germania 13.1%, SUA 8,7%, China 7,5%, Olanda 7,4%, Franţa 6,8%, Norvegia 6%, Belgia 4,7%, Italia 4.1% (2008)

Regatul Unit este membru al: ONU, UE, NATO, Commonwealth, G-8, OSCE, al Consiliului Europei, OMC, OCDE şi al altor organizaţii internaţionale.

Departamente guvernamentale principale pentru relaţiile cu străinătatea Foreign & Commonwealth Office (FCO) – este Ministerul britanic al afacerilor externe.