Oferta de Monedă

1. CADRUL INSTITUTIONAL AL OFERTEI DE MONEDA

In economiile contemporane, sistemul financiar-bancar se compune, de regula din urmatoarele categorii de institutii:

- banca centrala;

- bancile si institutiile de credit asimilate acestora;

- institutiile financiare nebancare;

- trezoreria statului.

Fiecare dintre aceste categorii contine, la randul sau, un numar mai mare sau mai mic de elemente.

1.1.Banca centrala

In tarile member UE banca centrala este o institutie care apartine deja trecutului. Intr-adevar, in toate aceste tari, moneda europeana – euro – a inlocuit sau urmeaza sa inlocuiasca in curand monedele nationale, care vor dispare definitiv din circulatie. Aceasta implica incetarea politicilor monetare nationale si sfarsitul institutiei bancii centrala in forma cunoscuta pana acum in toate aceste tari europene.

In UEM, bancile centrale nu mai au sarcina asigurarii stabilitatii monedei nationale, pur si simplu deoarece aceasta nu mai exista. In consecinta, responsabilitatea gestionarii euro revine Bancii Centrale Europene, pe cand sarcina bancilor centrale nationale este de a aplica in tara respectiva politica monetara unica, elaborata de Banca Centrala Europeana.

In masura in care institutiile bancii centrale mai subzista, ca in Romania, pana la intrarea in Euroland, banca centrala deschide conturi bancilor comerciale, in care le pastreaza disponibilitatile, le acorda credite si le opereaza platile. De asemenea, banca centrala emite bancnote si monezi, gestioneaza activitatea bancara – reprezentata de moneda primara - , administreaza rezerva valutara a statului (aur si valute) etc.

Cantitatea de moneda primara (baza monetara) emisa de banca centrala constituie o limita impusa cresterii cantitatii de moneda create de bancile comerciale, deoarece acestea din urma trebuie sa-si procure aceasta moneda superioara, pe care ele insele nu o pot emite, dar pe care clientii doresc sa o utilizeze. In modul acesta, banca centrala apare ca “refinantator de ultima instanta”al sistemului bancar comercial.

In fine, banca centrala este fondul de concepere si aplicare a politicii monetare, calitate in care principal sa sarcina este asigurarea stabilitatii monedei nationale. Functiile unei banci centrale se reflecta in bilantul sau, care arata, intr-o maniera exhaustiva si sistematica, operatiunile monetare si nemonetare pe care aceasta le-a facut in perioada de referinta.

1.2.Bancile si institutiile de credit asimilate

Institutiile bancare si asimilate au dreptul de a primi depozite de la particulari si de a acorda credite. In aceasta categorie, numita uneori in mod generic “institutii de credit”, intra bancile comerciale, cooperativele de credit, institutiile de credit cu statut special (case de economii, case de economii si asigurari, case de credit municipal etc). Principala caracteristica a acestei categorii de asezaminte este ca creaza moneda, ceea ce face ca activitatea lor sa fie supusa controlului bancii centrale.

Bancile creaza moneda prin creditele pe care le acorda clientilor lor. Aceste credite pot fi clasificate dupa mai multe criteria, dintre care cel mai usual este scadenta:

1) credite pe termen scurt (pana la 12 luni);

2) credite pe termen mediu (3-5 ani);

3) credite pe termen lung (peste 5 ani).

In ceea ce priveste creditele pe termen scurt, care creaza moneda (depozitele la vedere, moneda scripturala), acestea pot fi:

a) credite in cont (inclusiv sub forma de linii de credit);

b) scont de cambii si alte efecte comerciale.

Resursele din care bancile finanteaza aceste credite sunt:

1) moneda nou creata;

2) economiile pe diverse termene colectate de la clienti;

3) imprumuturile pe termen lung contractate;

4) capitalul propriu.

La nivelul intregului sistem bancar, bancile sunt creatoare nete de moneda, deoarece acorda un volum de credite mai mare decat volumul economiilor pe care le colecteaza.

Crearea de moneda de catre banci este o operatiune scriptica: bancile creaza moneda acordand credite clientilor lor si alimentand, in modul acesta, conturile de depozite la vedere ale acestora din urma. Ca urmare, aceasta creatie monetara are o anumita contrapartida. Deoarece procesul are loc cu ocazia acordarii unui credit, contrapartida masei monetare nou create este reprezentata de promisiunea de rambursare a creditului respectiv, asumata de debitor si reflectata contabil in activul bilantului bancii. In modul acesta, se ajunge in situatia in care banca detine o creanta asupra clientului, iar acesta din urma este subiectul unei datorii fata de banca.

Pe langa operatiunile de acordare de credite si de efectuare de alte plasamente ale agentilor nebancari, bancile efectueaza tranzactii interbancare pe ceea ce se numeste “piata monetara”. De asemenea, bancile presteaza servicii clientilor lor si pot participa in mod direct sau prin intermediari la piata financiara (nurse de valori).

Sistemul bancar este supus de regula la trei forme de control:

1) controlul realizat prin reglementarea activitatii, care precizeaza rolul diverselor institutii de credit;

2) controlul exercitat de banca centrala prin intermediul instrumentelor sale de politica monetara

3) supravegherea prudentiala, realizata de banca centrala sau de o alta autoritate.

1.3.Alte institutii financiare

Institutiile financiare nebancare sunt institutii financiare specifice, de tipul societatilor de leasing, fondurilor de garantare, societatilor de credit ipotecar, societatilor financiare de investitii, fondurilor comune de plasament, companiilor de asigurari, fondurilor de pensii, societatilor comerciale care practica vanzarea bunurilor de consum cu plata in rate, caselor de amanet, caselor de ajutor reciproc etc. Caracteristic acestei largi categorii de institutii financiare este ca asezamintele respective indeplinesc functia de intermediar financiar simplu, care colecteaza resursele financiare de la agentii economici care au excedent de resurse si transfera fondurile respective catre agentii care au deficit de resurse. Este vorba, asadar, despre organizatii care nu creaza moneda si, deci, nu trebuie neaparat sa fie supuse controlului bancii centrale.

Trezoreria publica este personificarea financiara a statului, principala sa functie fiind realizarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor statului. Banca centrala tine contul general al trezoreriei publice si ii acorda credite in caz de deficit.