Piața Cardurilor în România

1. PREZENTAREA GENERALĂ A CARDULUI

Trăsăturile tehnologice ale cardurilor

Cardul este un instrument cu ajutorul căruia se poate efectua plata unui produs sau serviciu , având la bază un sistem organizat pe baze contractuale între deţinător, emitent şi comerciantul sau prestatorul de servicii. De asemenea, cu ajutorul anumitor carduri deţinătorul poate dispune sau retrage numerar în şi din contul său personal. Este un instrument de plată fără numerar , prin care un posesor autorizat poate achita contravaloarea unor bunuri şi/sau servicii cumpărate de la comercianţii abilitaţi să o accepte sau prin utilizarea căreia poate obţine lichidităţi de la banca emitentă.

Substanţa şi structura cardului prezintă caracteristici semnificative.

Tipurile tehnologice cele mai utilizate azi sunt:

carduri cu bandă magnetică;

carduri cu microprocesor.

Carduri cu bandă magnetică emise de bănci, comercianţi, prezintă caracteristici comune pentru toate sistemele naţionale de plată prin acest instrument şi anume:

-sunt confecţionate din material plastic şi au aceleaşi dimensiuni tipizate şi standardizate de ISO;

-prezintă pe partea din faţă denumirea şi simbolul emitentului şi o hologramă tridimensională vizibilă la lumina ultravioletelor;

-prezintă pe partea din faţă numărul cardului, numele posesorului autorizat şi datele expirării;

-pe verso prezintă o bandă magnetică şi un panel de semnătură.

Culorile de fundal şi desenul hologramei se aleg de fiecare emitent. În afara numelui posesorului imprimat în relief, apar cuvinte marcă pentru identificarea tipului cardului şi simboluri ce indică tipul de posesor .

Cardul cu microprocesor mai este cunoscut şi sub numele de card inteligent cu memorie, sau cu circuite integrate, acestea includ în substanţa lor o capsulă operculată în care sunt poziţionate dispozitivele electronice.

În memoria cardului sunt structurate cele 4 zone de stocare a informaţiilor:

• nonconfidenţiale , elemente de identificare a emitentului, numărul de cont al titularului, termenul de valabilitate;

• confidenţiale –soldul disponibil;

• inaccesibile, valoarea PIN sau alte chei de codificare, respectiv de decodificare;

• înregistrările care captează detalii unice, specifice fiecărei tranzacţii şi care sunt sintetizate într-o „agendă”.

De asemenea , aceste informaţii mai sunt grupate şi pe trei nivele logice de:

-securitate- controlează accesul la conţinutul cardului;

-aplicaţie- conţine toate informaţiile necesare bunei utilizări a cardului, cum ar fi crearea şi verificarea balanţelor, înregistrarea sumelor, emiterea de chitanţe şi transpunerea în „agendă”;

-operare- care include modalităţi de îndreptare a erorilor, data şi ora utilizării, anumite condiţii.

Cardul cu microprocesor prezintă avantaje considerabile pentru întrebuinţările existente , ele referindu-se , în principal , la securitatea care o oferă: contrafacerea sau falsificarea este aproape imposibilă; controlul codului confidenţial al posesorului în momentul plăţii este mai fiabil; mijloacele de luptă contra abuzurilor sunt întărite prin dispozitive de control al frecvenţei şi intensităţii utilizărilor pentru plată.

Această tehnologie permite extinderea considerabil al întrebuinţării cardului prin deschiderea accesului spre servicii noi. Fiecare dintre partenerii implicaţi în utilizarea acestui instrument percepe diferit atracţia cardului cu microprocesor .

Băncile aflate la originea introducerii lor, sunt motivate pentru utilizarea acestora, cel puţin din următoarele considerente: securitatea ; diminuarea pe termen lung a costurilor; imposibilitatea de a administra o masă crescândă de cecuri; tranzacţie de unică valoare ; noi servicii, la concurenţa cu cardurile.

Cardul bancar cu microprocesor asigură aceleaşi funcţii ca şi cea cu pistă magnetică pe care o substituie, motiv pentru care posesorul percepe destul de greu, într-o primă etapă, importanţa schimbării oferite de această nouă tehnologie. Doar noile servicii ataşate vechilor utilizări favorizează o luare la cunoştinţă a avantajelor inovării oferite de bănci.

Acest tip de card oferă o atracţie suplimentară pentru comercianţi. Securitatea sporită , printr-o mai bună identificare a posesorului şi a solvabilităţii sale , exclude obligaţia prezentării unui act de identitate sau a unui contact telefonic cu centrul de autorizare. Paralel acestei creşteri a securităţii plăţii , comercianţii sunt sensibilizaţi şi de o reducere a comisionului impus de bănci. Aceste motivaţii legate de fiabilitate şi de noile tehnologii se lovesc , însă , de cifra ridicată pe care o presupune o investiţie necesară pentru a echipa fiecare punct de vânzare.

Potenţialul considerabil al noilor utilizări de card este legat de capacitatea de memorizare care permite dezvoltarea nu numai a serviciilor bancare, dar şi participarea ei în alte prestaţii de servicii.

Interesul iniţial şi principal al introducerii lor a fost consolidarea serviciilor bancare. Importanţa investiţiilor necesare a justificat o acţiune globală, corporatistă şi nicidecum o acţiune izolată a unei singure bănci. Introducând dosarul fiecărui client în memoria cardului a avut loc o descentralizare, comparativ cu cardul cu bandă magnetică, a fişierului clienţilor pentru a putea fi exploatat mai direct. În memorie figurează numele , adresa şi profesia posesorului, precum şi inventarul produselor financiare pe care le deţine, inclusiv soldul contului său. Fiecare lucrător de la ghişeu dispune, de criterii de identificare care îi permite o percepere mai bună a nevoilor fiecărui client. De asemenea, comparativ cu cardul cu bandă magnetică prezintă şi avantajul de capacitatea cardului de a primi şi stoca date, concentrate într-un sistem informatic centralizat.