Piața de capital în România în perioada 2008-2010

INTRODUCERE

„Economia este arta de a scoate maximum posibil de la viată.”

George Bernard Shaw

Abstract: Toţi participanţii pe pieţele de capital îşi pun întrebări legate de modul în care să-şi finanţeze investiţiile sau să-şi investească sumele disponibile, întrebări care depind de situaţia pe care o au: deficit sau excedent de capital.

Este foarte greu să ne imaginăm astăzi vremurile când nu existau bănci, burse, pieţe de valori, pieţe monetare, datorii publice, vremuri când averea unei persoane se măsura doar prin suprafaţa pământului deţinut, a numărului de animale pe care le poseda precum şi prin numărul de braţe de munca pe care le putea utiliza la munca câmpului. Economiile se prezentau sub forma de pocale de aur sau argint ori bijuterii, iar cămătăria - practica ce consta în perceperea de dobânzi asupra banilor – era prohibită atât de lege cât şi de Biserică.

Piaţa de capital este astăzi o realitate întâlnită în orice economie modernă. Este o piaţă a cărei necesitate este de necontestat, o structură extrem de dinamică şi inovativă, în permanentă adaptare la mediul economic şi în acelaşi timp factor de influenţă al acestuia, generatoare de oportunităţi şi în egală măsură de risc pentru toate categoriile de participanţi la activitatea economică, fiind o replică a unei economii naţionale la scară restrânsă, dar totuşi deosebit de reprezentativă.

Tributară condiţiilor în care s-a format şi dezvoltat, piaţa de capital reuneşte sub aceasta sintagma concepţii diferite. Concepţia continental-europeană atribuie acestei pieţe o structură mai cuprinzătoare, conţinând piaţa monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară. În concepţia anglo-saxonă, pe care practica economică a adoptat-o şi în ţara noastră, piaţa de capital este o componentă a pieţei financiare alături de piaţa monetară şi de piaţa asigurărilor.

Specificitatea acestei pieţe derivă din numeroase aspecte, dar definitorii şi în acelaşi timp delimitative faţă de alte componente ale pieţei financiare sunt următoarele trăsături:

- Este o piaţa specializată în tranzacţii cu active financiare pe termen mediu şi lung, spre deosebire de piaţă monetară care oferă soluţii de finanţare prin capitaluri pe termen scurt şi mediu;

- Este o piaţa publică, deschisă şi transparentă, în sensul că oricine poate fi participant pe această piaţă, fără să existe bariere notabile de intrare sau de ieşire, tranzacţiile având un caracter public;

- Diseminarea informaţiilor pe această piaţă, prin volumul său, rapiditate şi cu posibilitatea receptării în egală măsură de către toţi participanţii, este probabil cea mai performantă dintre cele existente în structurile unei economii de piaţă;

- Vehiculul de circulaţie a capitalului îl reprezintă valorile mobiliare, caracterizate prin negociabilitate a preţului şi transferabilitate imediată cu costuri de tranzacţionare foarte reduse;

- Tranzacţionarea se face prin intermediari, care au un rol esenţial în conectarea deţinătorilor sau emitenţilor de titluri cu deţinătorii de capitaluri;

- Presupune riscuri atât pentru emitent cât şi pentru investitor, specifice fiecărui instrument financiar în cauză, dar oferă în acelaşi timp şi soluţii complexe de minimizare şi dispersare a acestuia, atât al celui financiar cât şi al celui operaţional;

- Este o piaţă organizată, în sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme şi reguli cunoscute şi acceptate de participanţi. Aceasta nu înseamnă administrarea pieţei, ci reglementarea sa în scopul de a crea sau prezerva condiţiile pentru desfăşurarea concurenţei libere, deci un sistem de garantare a caracterului liber şi deschis al tranzacţiilor.

Într-o economie de piaţă, rolul pieţei de capital este de prim rang. Buna funcţionare a pieţei de capital este vitală în economia contemporană pentru a se putea realiza un transfer eficient de resurse băneşti de la cei ce economisesc către cei care au nevoie de capital şi care reuşesc să-i ofere o valorificare superioară; piaţa de capital poate influenţa semnificativ calitatea deciziilor de investiţii.

Componenta de bază a pietei de capital o reprezintă piata secundară prin care au loc tranzactii cu titluri emise anterior. Părtile implicate sunt vânzătorii si cumpărătorii de titluri financiare care efectuează tranzactii prin intermediul burselor de valori.

Importanta acestei piete este pusă în evidentă tocmai prin rolul si functiile burselor de valori. Pe această piată, pretul (cursul) titlurilor de valoare depinde de numerosi factori economici si extra-economici, în principal de raportul dintre cererea si oferta de titluri. La randul său acesta depinde de mărimea veniturilor anterioare aduse de titluri si perspectivele de viitor, nivelul ratei dobânzii, conjunctura economică, rata inflatiei, climatul social si politic intern si international.

Dată fiind importanta mare a pietei de capital si faptul ca este un concept de actualitate (atât piata de capital, cât si bursele de valori sunt în plină dezvoltare), aceasta lucrare isi propune observarea si analizarea celor mai importante elemente ce caracterizează această piată.

Capitolul I, intitulat „Piata de capital în România” studiază principalele caracteristici ale pietei de capital în general si evolutia acesteia în România în ultima perioadă.

Capitolul al II-lea, denumit „Piata actiunilor din România” abordează valorile mobiliare, analiza actiunilor, activitatea societătilor emitente si indicii bursieri.

Al III-lea capitol, intitulat „Bursele de valori” se referă la pricipalele caracteristici ale Bursei de Valori Bucuresti si analiza activitătii acestei Burse si la principalele elemente ale Bursei electronice Rasdaq si activitatea ei.

Studiul de caz din capitolul IV, denumit „Piata de capital în România în perioada 2008 – 2010” tratează, în principal, emitentii la Bursa de Valori Bucuresti, actiunile listate si evolutia indicilor oficiali ai Bursei de Valori Bucuresti între anii 2008 – 2010.

Capitolul I - Piaţa de capital din România

1.1 Piaţa de capital - definire

În orice economie de piaţă există şi funcţionează o piaţă financiară, mai mult sau mai puţin dezvoltată şi aceasta reprezintă locul unde se întâlneşte oferta cu cererea de fonduri financiare.

Piaţa financiară este formată din două mari sectoare: sectorul bancar (sau piaţa creditului) şi sectorul titlurilor financiare (sau piaţa financiară în sens restrâns).