Piața produselor

Copitolul 1

1.1.Semnificaţia, importanta teoretică şi practică a temei

Abordarea de marketing a pieţei porneşte de la conţinutul ce i-a fost atribuit de teorie economică,respectiv; ''categoria economică a producţiei de mărfuri în care îsi găseşte expresie totalitatea actelor de vânzare-cumpărare privată în unitatea organică cu relaţiile pe care le generează şi în conexiunea cu spaţiul în care se desfăşoară''.

Întelegerea şi definiţia pieţei în viziunea de marketing pot fi realizate numai pornindu-se de la conţinutul dat acestei noţiuni în teoria economică generală.

Un asfel de demers este necesar deoarece piaţa este suportul teoretic al gândirii de marketing,iar mecanismul ei,terenul strategic şi operaţional al marketingului.

Abordarea de marketing a pieţei nu poate ramâne totuşi în limitele unor coordonate teoretice generale;ea va fi,înainte de toate, o abordare practică, cunoştinţelor despre piaţă trebuind să fie operante, să servească unor acţiuni practice.

Aceasta va face necesară întregirea accepţiunii generale a pieţei,cu elemente noi,astfel încât raportarea la piaţă a activităţii economice să capete sens şi substanţă.Pătrunderea esenţei fenomenelor de piaţă, a mecanismului complicat al pieţei în vederea proiectării unor acţiuni practice în concordanţă cu acest mecanism-impune investigarea aprofundată atât a cererii şi ofertei, a preţurilor la care se realizează mărfurile, cât şi a aşa - numitelor ''cerinţe ale pieţei'', respectiv a condiţiilor în care are loc formarea şi manifestarea cererii şi ofertei. Sfera pieţei ar putea cuprinde un întreg ansamblu de condiţii economice, sociale, demografice etc. care determină dinamica ofertei şi cererii de mărfuri, raporturile dintre ele, mişcarea preţurilor evoluţia vânzărilor.

Sistemul economic de piaţă, apărut odată cu epoca modernă a dezvoltării societăţii, cunoaşte fie forma liberalismului clasic, fără nici un fel de intervenţie a statului în viaţa economică, fie forma îmbinării liberlismului cu folosirea de către stat a unor pârghii economice în orientarea activităţii de ansamblu a economiei naţionale.

Liberalismul economic în forma sa clasică presupune o liberă iniţiativă a agenţilor economici;cine produce, cum se produce, se hotărăşte prin deplina libertate a acestora şi libera concurenţă dintre ei.Toţi concurenţii,şi de această confruntare rezultă o mai bună organizare a activităţii de producţie,comercială,prestatoare de servicii, deoarece veniturile producătorilor şi putera de cumpărare a consumatorilor pot să tindă spre maximizare numai prin rezultate economice superioare. Funcţionarea unui asemenea mecanism presupune, pe lânga manifestarea liberei iniţiative, mişcarea liberă a capitalurilor şi a forţei de muncă,formarea liberă a preţurilor pe baza raportului dintre cerere şi ofertă, a concurenţei dintre participanţii la tranzacţiile economice.

În evoluţia sa, liberalismul economic a cunoscut o intervenţie mai largă sau mai restrânsă a statului în funcţionarea mecanismului economic şi a pieţei, prin folosirea, de către acesta,numai a pârghiilor şi mijloacelor economice(impozite, taxe, politică de credit etc.). Intervenţia statului în orientarea principalelor direcţii ale dezvoltării economice naţionale, nu diminuează cu nimic libertatea specifică economiei liberale în producerea şi vânzarea rezultatelor economice, nu ştirbeşte, în nici-un fel, autonomia totală şi reală a agenţilor economici pe piaţă, păstrându-se descentralizarea deciziilor economice,pluralismul formelor de proprietate şi organizarea activităţii economice.

O astfel de organizare şi funcţionare a vieţii economice este fundamental diferită de sistemul planificării centralizate, cunoscut in fostele ţări socialiste, inclusiv în ţara noastră. El are trăsături caracteristice:rolul decisiv al statului în organizarea şi conducerea activităţii economico-sociale, utilizând ca pârghie planificarea centralizată, cu caracter de directivă; suprimarea concurentei şi iniţiativei particulare, cu efecte negative asupra interesului participanţilor la viata economică de a o dezvolta si perfecţiona.

Economia noastră naţională se află,în prezent, în perioada de tranziţie de la sistemul economic bazat pe planificarea centralizată, către o economie liberală, cu pluralism al formelor de proprietate si agenti economici,cu iniţiativa neângrădită şi stimularea largă a interesului particular şi a concurentei. Tranzitia vizează păstrarea unui anumit rol al statului în direcţionarea vieţii economice numai prin pârghii de ordin economic, fără a ştirbi cu nimic trăsăturile mecanismului pieţei liberale, alături de toate trăsăturile caracteristice unei economii de piaţă.

Raportându-ne la o astfel de piaţă, pentru a evidenţia laturile esenţiale la care să deschidă perspectiva acţiunilor practice asupra ei, întreprinderea nu se poate limita la studierea celor doi factori

corelativi care o definesc - oferta şi cererea.

Abordarea de marketing, pentru a permite pătrunderea în mecanismul intim al pieţei, necesită luarea în calcul, studierea tuturor condiţiilor şi factorilor de mediu care determină starea şi evoluţia întreprinderii.

Aprecierea caracteristicilor pieţei, pe baza acţiunii factorilor de mediu care-i definesc caracteristicile la un moment dat, se realizează prin evaluarea conjuncturii acesteia.

1.1.1. Conţinutul conjuncturii pieţei

Conjunctura economică desemnează totalitatea trăsăturilor ce caracterizează starea economiei la un moment dat sau într-o perioadă dată, sub influenţa factorilor şi împrejurărilor care o

determină.În esenţă, o astfel de stare se poate caracteriza prin creştere, redresare(înviorare), stagnarea sau reducerea activităţii economice.în cadrul pieţei, ea se reflectă prin stări şi evoluţii corespunzătoare mecanismului acestuia, exprimate prin raportul statistic şi dinamic dintre cerere si ofertă.Deci,prin conjunctura pieţei întelegem fluctuaţiile înregistrate de cerere şi ofertă într-o perioadă de timp, tedinţele de ansamblu exprimate de raportul dintr ele şi efectele pe care le generează.

Din definiţie rezultă că:

- starea conjucturală a pieţei este efectul cumulat al componentelor mediului în care piaţa funcţionează.De aceea, studierea conjuncturii se realizează prin analiza şi evaluarea tuturor factorilor care, direct sau indirect, pot influenţa piaţa: mediul economic, demografic,tehnic, social-politic, cultural, instituţional şi natural.

- conjunctura este o stare complexă a pieţei, care nu poate fi evaluată decât prin cercetarea multitudinii de fenomene ce o definesc, privite şi analizate în mod interdependent.Sunt examinate concomitent producţia, investiţiile, forţa de muncă, salariile, cererea şi oferta, consumul,preţul, moneda, comerţul, balanţa comerciala şi balanţa de plăţi etc. de asemenea,pentru a surprinde fenomenele pieţei, sub cele mai diverse aspecte, analiza conjuncturală abordează aceste fenomene din diferite unghiuri de vedere - varietate,ritmicitate, tendinţă, repartizare geografică.

- reflectând raportul dintre aceste componente, conjunctura pieţei evidenţiază şi raportul dintre partenerii ce se întalnesc pe piaţă în calitate de cumpărători şi vânzători.Pentru fiecare din parteneri, conjunctura pieţei poate fi favorabilă sau nefavorabilă;dacă este nefavorabilă pentru cumpărător(cazul când oferta depaşeşte cererea), ea nu poate fi favorabilă pentru vânzător şi invers.

Deci conjunctura nu poate fi apreciată ca neutră, cu aceleaşi efecte pentru cei doi parteneri de piaţă.Cunoscând şi întelegând corect această dubla stare a conjuncturii, în funcţie de poziţiile deţinute de agenţii economici(vânzători sau cumpărători) în cadrul pieţei într-o anumită situaţie, unii agenţi economici urmăresc să fructifice avantajele stării conjuncturale ale pieţei, iar alţii să contracareze influenţele negative pe care aceasta le poate avea asupra activităţii desfăşurate.