Piața Serviciului de Asigurari

Piata serviciului de asigurari

Asigurarea este definită ca fiind operaţia financiară ce decurge dintr-un contract de asigurare sau dintr-o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar putea suferi în urma unor întâmplări independente de voinţa lui.

1.Prezentarea Serviciului de Asigurari :

Istoric

Transferul riscului prin distribuţie a fost determinat în antichitate de către navigatori şi transportatori ai bunurilor pe apă prin împărţirea mărfurilor pe mai multe nave, acesta fiind un mod de protecţie.

Metodele de asigurare s-au dezvoltat o dată cu nevoile de protecţie existente la un moment dat pentru oameni şi afacerile acestora. Astfel oamenii de afaceri au inţeles să folosească asigurarea pentru a micşora riscurile ce pot apărea în tranzacţiile comerciale şi cele legate de protecţia patrimoniului.

Contractele comerciale în evul mediu

Europenii au învăţat să-şi redacteze contractele pentru a se proteja împotriva unor întâmplări ulterioare. Multe contracte comerciale derulate în Evul Mediu prevedeau şi modalităţi de împărţire a riscului. Acestea erau absolut necesare comercianţilor angajaţi în comerţul la distanţă. Faptul că bunurile puteau fi transportate mai uşor a însemnat totodată că acestea puteau fi mai uşor de pierdut sau de furat. Obţinerea unui profit implica, de asemenea, şi un grad mare de risc.

Cel mai simplu mod de reducere a riscului este de a-l împărţi. Pe baza contractelor comerciale s-au creat diverse tipuri de asocieri care ofereau protecţie împotriva riscului. Cand unul din parteneri dorea să transporte marfă, iar celălalt dispunea de o navă, ei se puteau asocia pentru a transporta mărfurile la destinaţie, a le vinde şi a împărţi profitul. Dacă nava care efectua transportul nu ajungea la destinaţie, părţile împărţeau pierderea.

Continutul asigurãrilor si rolul asigurarilor

Un aspect esenţial în viaţa şi evoluţia omului, încă din cele mai vechi timpuri l-a constituit grija faţă de viitor, teama combinată cu precauţie şi înţelepciunea cu siguranţa unui lucru împlinit.

Asigurarea exprimă în principal o protecţie financiară pentru pierderile suferite de oameni sau companii datorate unor diverse riscuri.

Acordul de voinţă este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat si asigurator, prin care asiguratul beneficiază de protecţie pentru riscurile pe care şi le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă să plăteasca contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate.

Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualităţii prin care fiecare asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită primă de asigurare, la crearea fondului de asigurare din care asiguratorul acoperă daunele suferite de asiguraţi.

Caracteristicile unui contract de asigurare:

Contractul încheiat între un asigurat şi asigurator este denumit contract de asigurare sau poliţa de asigurare. Sub aspect juridic acesta prezintă caracteristicile unui contract consensual datorită faptului că aceasta se încheie numai prin acordul părţilor;

Funcţiile asigurărilor

1. Funcţia de repartiţie se manifestă în primul rând prin procesul de formare a fondului de asigurare pe seama primei suportate de persoanele fizice şi juridice cuprinse în asigurare

2. Funcţia de control urmăreşte modul în care se încasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare, cum se efectuează plăţile cu titlu de indemnizaţie de asigurare, cheltuielile de prevenire a riscurilor, etc.

Asigurarea se manifestă ca ramură prestatoare de servicii în momentul în care o societate comercială de asigurare, în schimbul primelor încasate de la persoanele fizice sau juridice, oferă acestora un serviciu şi anume obligaţia de a prelua aspura sa efectele negative ale producerii unui anumit eveniment sau complex de evenimente.

Elementele asigurărilor

1. Asigurătorul este persoana juridică, societate de asigurări, care în schimbul primei de asigurare de la asigurat îsi asumă răspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor sau serviciilor asigurate;

2. Asiguratul este persoana fizică sau juridică ce se asigură împotriva unor evenimente ce pot apărea în viaţa sa, care îşi asigură bunurile împotriva unor calamităţi naturale sau care se asgiruă pentru prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe persoane;

3. Beneficiarul asigurării este persoana care are dreptul să încaseze despăgubirea sau suma asigurată, fără ca aceasta să fie parte la contractul de asigurare;

4. Contractantul asigurării este element specific asigurărilor facultative şi reprezintă persoana fizică sau juridică care poate încheia o asigurare, fără însă ca aceasta să obţină calitatea de asigurat;

5. Contractul de asigurare este actul juridic prin care se reglementează raporturile juridice dintre părţile contractante. Este format dintr-un ansamblu de documente cuprinzând:

- cererea de asigurare;

- poliţa de asigurare;

- condiţiile contractuale pentru asigurarea de bază şi pentru clauzele suplimentare ataşate.

6. Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma asigurată;

7. Evaluarea în vederea asigurării este element specific asigurărilor de bunuri;

8. Suma asigurată este parte din valoarea de asigurare pentru care asigurătorul îşi asumă răspunderea în cazul producerii evenimentului pentru care s-a încheiat asigurarea;

9. Norma de asigurare reprezintă suma asigurată, stabilită prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea fiind întâlnită numai în cazul asigurărilor de bunuri obligatorii;

10. Prima de asigurare reprezintă suma de bani dinainte stabilită pe care asiguratul o plăteşte asigurătorului, pentru ca acesa să-şi poată constitui fondul de asigurare necesar achitării despagubirilor;

11. Durata asigurării reprezintă perioada de timp în care rămân valabile raporturile de asigurare între asigurător şi asigurat aşa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare;

12. Paguba (sau dauna) reprezintă pierderea valorică la un bun asigurat ca urmare a producerii fenomenului împotriva căruia s-a încheiat asigurarea;