Piața vinului în România

CAP 1. INTRODUCERE

Scurt istoric

Legenda spune ca zeul vinului s-a nascut în Tracia, pe teritoriul României de astazi. În aceasta zona, producerea vinului este o ocupatie ce dateaza din secolul 7 î.e.n. Abundenta si calitatea vinurilor produse de catre daci (locuitorii acestei parti a Traciei) era atât de vestita, încât marele rege dac Burebista, în dorinta de a pune capat incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineînteles, nu toate viile au fost dezradacinate si, în scurt timp, alte vii au fost plantate.

Dupa ce Dacia a fost cucerita de catre romani (în anul 106), pe monezile batute în noua provincie era reprezentata o femeie careia doi copii îi ofereau struguri, ca urren al principalei bogatii a tarii.

În timpuri mai recente, evolutia industriei vinului din România a fost influentata de catre patru momente importante din istoria tarii: strânsele legaturi cu Franta de-a lungul secolului 19, strânsele legaturi cu Germania si Austria din perioada interbelica, instaurarea comunismului în 1948 si liberalizarea economica de dupa 1989.

Pe de alta parte, relativ recentele descoperiri arheologice, atesta cu certitudine ca practicarea cultivarii vitei de vie se pierde in negura vremurilor. In inscrierile biblice, unde vita de vie si vinul sunt intalnite de peste 500 de ori, se arata ca Noe a fost intaiul viticultor al lumii, deoarece, ca supravietuitor al potopului din anul 2347 i.Chr. el a sadit pentru prima oara vita de vie. Iar cele mai vechi vestigii viti-vinicole stabilite stiintific, indica o vechime a acestor practici inca de acum 7000 de ani, cifra mai mare cu circa doua milenii, fata de cat se estima pana nu cu mult timp in urma

Prin faptul ca opiniile aproape unanime ale celor ce au studiat originea vitei de vie converg spre acceptul ca leaganul acesteia se situeaza in jurul Marilor Neagra si Caspica, in mod normal trebuie admis ca si pe teritoriul actual al Romaniei aceasta practica are aceeasi vechime. Pe aceleasi teritorii locuite de scitii agatarsi, geto-dacii dispuneau de intinse plantatii de vii pe colinele carpatice ale Moldovei, Munteniei si Olteniei, precum si pe versantul vestic al Transilvaniei.

Pornita din indepartatul Orient si facand popas in antica Elada, unde a lasat posturi bine intarite, vita de vie a descalecat pe teritoriul vechii Dacii inaintea erei noastre.

Scrierile din istoria antica ne-au dezvaluit faptul ca regele geto-dac Burebista (82- 44 i.Chr.) a ordonat defrisarea viilor, dupa unii datorita faptului ca cei mai multi daci se “infratisera” cu vinul, iar dupa altii s-a emis ipoteza ca aceasta masura s-a luat la sfatul marelui preot Deceneu pentru ca viile sa nu constitue pentru alte popoare o atractie irezistibila de a le stapani.

Cercetarile arheologice si paleontologice au scos la iveala vestigii si urme care atesta ca vita de vie a fost luata in cultura acum aproximativ 8000 de ani. Astfel, la Piscul Crasani in Muntenia, ori la Brad in Moldova, s-au gasit samburi de vitis vinifera iar in dava de la Popesti sub vatra de foc a unei locuinte era imprimata urma unei frunze de vita de vie.De asemenea in aproape toate asezarile geto-dacice din sec. I i.Chr. – sec. I. Dupa Chr. S-au gasit cosoare, instrumente folosite la ingrijirea vitei de vie. La Pietroasele de exemplu, zona celebra si astazi pentru calitatea vinurilor sale, in incinta sacra s-a gasit un numar impresionant de astfel de instrumente.

Trebuie amintit si faptul ca, foarte probabil trei notiuni fundamentale privind vita de vie provin din limba traco-dacilor: butuc, curpen, strugure. Avand in vedere ansamblul dovezilor arheologice, putem concluziona ca geto-dacii:

- au cultivat vita de vie;

- au creat o piata interna de producere si desfacere a vinurilor autohtone;

- au baut in mod urrent vin;

- au folosit vinul in acte rituale, urrent v libatii.

Mai mult,putem spune ca descoperirile arheologice arata ca in epoca Burebista – Decebal productia si consumul de vinuri autohtone nu numai ca n-au scazut ci au cunoscut o dezvoltare remarcabila.

Asa cum se poate vorbi despre un “spatiu mioritic” tot atat de nimerit este a se vorbi despre un “spatiu podgorean”, ce are in vedere tinutul viilor romanesti. Cine priveste harta Romaniei, admira si pecetile de taina ale podgorenilor. Ele incep de sus, din partea rasariteana a vechii Basarabii, trec prin Cotnarii timpurilor voievodale, se continua prin Husi si Vaslui, coboara in inima Vrancei la Cotesti, Odobesti, Panciu, ca apoi sa se intinda, ca o mana inspirata de dirijor simfonic pe toata bania de struguri a Olteniei, ajungand spre “fruncea” banateana. Inima Ardealului podgorean se tulbura ca o coada de paun, toamna. Cercul fiind astfel inchis, ne lasa o salba murfatlara chiar langa albastrul urrent al Marii Negre. Acesta este “ urrent podgorean” romanesc, care alaturi de urrent baragan si cel mioritic reprezinta chiar spiritul tarii.

Astazi Romania se situeaza ca suprafata viticola pe locul 8 in lume, iar ca productie viticola pe locul 10.

Caracteristicile de baza ale viticulturii romanesti

Viticultura romaneasca este o urrent ve veche, de traditie multimilenara, care isi pune amprenta pe amplasarea ei, pe practicile vitivinicole si pe cultura si pe civilizatia poporului care salasluieste pe aceste meleaguri.