Plan de afaceri pentru dezvoltarea unei societăți comerciale SC Atic SRL

CAPITOLUL I

FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A UNUI PLAN DE AFACERI

1.1 INTRODUCERE

În actuala situaţie economică din ţara noastră, marcat de instalarea treptată a mecanismului unei pieţe libere, mentalitatea agenţilor economici ca şi metodele lor de lucru se cer radical schimbate. Pentru a exista şi a dezvolta o activitate profitabilă în condiţiile competiţiei specifice economiei de piaţă, unităţile economice trebuie să fie receptive la semnalele şi cerinţele mediului extern, să dispună de o înaltă capacitate de adaptare la schimbări, de flexibilitate în mecanismul de funcţionare.

Odată cu trecerea ţării noastre la economia de piaţă managerii sunt confruntaţi cu probleme complexe şi situaţii noi. Ei trebuie să asigure folosirea eficientă a resurselor şi în acelaşi timp să găsească noi căi pentru garantarea pe termen lung a eficienţei firmei în care lucrează.

După decembrie 1989 constituirea de întreprinderi a luat amploare astfel au apărut peste trei sute de mii de întreprinderi particulare, înregistrate ca persoane juridice.

De asemenea un număr apreciabil de străini au înfiinţat, înainte ca legislaţia să precizeze, în anul 1993, minimul de capital social pentru străini la 10.000 USD, numeroase firme cu capital privat românesc şi străin.

Trecerea timpului a făcut ca doar unele din aceste întreprinderi să reziste noului sistem de economie dovedindu-se profitabile, altele să treacă prin convulsii şi crize, reuşind să se redreseze, după cum există şi situaţii de eşec total; un număr deloc de neglijat îl constituie cel al întreprinderilor înfiinţate, dar fără nici un fel de activitate sau cu întrerupere de activitate pe o perioadă. În afara experienţei proprii, apariţia acestor situaţii a dat de gândit managerilor cu privire la abordarea activităţii întreprinderilor lor în contextul strategic al economiei de piaţă, acordând unui plan de afaceri atenţia cuvenită şi disociindu-l de aşa zisa planificare socialistă.

Planul de afaceri nu trebuie să fie o descriere financiară pe următorii ani sau o exploatare a indicatorilor economici din anii precedenţi în perioadele imediat următoare; el reprezintă procesul de elaborare şi răspuns la întrebările fundamentale vizând viitorul societăţii comerciale într-un mod structurat, pentru a stabili direcţiile viitoare de succes.

Atâta timp cât o societate comercială îşi formulează răspunsurile la cât mai multe întrebări de genul „unde se află într-un anumit moment”, „unde doreşte să ajungă”, „cum poate ajunge acolo” , „în ce măsură a reuşit sau nu să realizeze ce şi-a propus”, aceasta reprezintă premizele unui nou început de muncă planificată, abordat din punctul de vedere al unei adevărate economii de piaţă.

1.2. CADRUL LEGAL

Trecerea la economia de piaţă a presupus un cadru legal care să permită înfiinţarea de întreprinderi, denumite societăţi comerciale, cu statut propriu, devenind astfel persoană juridică. În acelaşi timp, întreprinderile de stat existente au parcurs acelaşi traseu juridic, schimbându-şi denumirea în societăţi comerciale sau, uniunile cooperatiste devenind societăţi comerciale cooperatiste.

Legislaţia din România care reglementează juridic înfiinţarea de societăţi comerciale cuprinde, printre alte legi, hotărâri de guvern, decrete, normative sau ordonanţe, următoarele:

- Legea nr.15/1990-privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale;

- Hotărârea Guvernului nr.1039,1040,1041/1990 privind înfiinţarea societăţilor pe acţiuni în comerţul exterior, interior, turism;

- Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, modificată de ordonanţa de urgenţă nr.32 din 16 iunie 1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr.31/1990;

- Legea nr.26/1990 privind registrul comerţului;

- Legea nr.35/1991 privind investiţiile de capital străin, modificată în 1993 prin stabilirea unui minim de capital străin investit în România de o persoană fizică sau juridică la 10.000 USD;

Unul din cele mai importante jaloane din legislaţia în vigoare pentru desfăşurarea activităţii societăţilor comerciale îl reprezintă „ Codul Comercial Român” intrat în vigoare în 10 mai 1887.

1.3. CADRUL JURIDIC

Potrivit legislaţiei în vigoare, indiferent de natura capitalului social - de stat, cooperatist, privat autohton sau străin – societăţile comerciale se constituie în una din următoarele forme juridice:

- societate în nume colectiv, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată a tuturor asociaţilor;

- societate în comandită simplă, ale cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; comanditaţii răspund doar până la nivelul aportului lor;

- societate în comandită pe acţiuni, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, acţionarii fiind obligaţi doar la plata acţiunilor lor;

- societate cu răspundere limitată, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociaţii sunt obligaţi numai la plata părţilor sociale.

1.4. ETAPELE DE ÎNFIINŢARE A UNEI SOCIETĂŢI COMERCIALE

Pentru a putea pătrunde prin totalitatea legilor şi reprezentanţi ai factorilor abilitaţi în vederea înfiinţării unei societăţi comerciale, se pot evidenţia trei etape distincte de parcurs până la realizarea scopului urmărit:

ETAPA JURIDICĂ

Etapa juridică este totalitatea demersurilor întreprinse care se finalizează cu obţinerea calităţii de persoană juridică înscrisă la judecătorie, în urma unei sentinţe dată de o dezbatere publică.

Această etapă se concretizează în întocmirea şi legalizarea următoarelor înscrisuri:

- decizia, dacă există asociat unic sau hotărârea, dacă sunt mai mulţi asociaţi de a se înfiinţa o societate comercială cu personalitate juridică, cu una din formele juridice precizate la

subcapitolul 1.3. cu denumirea societăţii, stabilită de asociatul unic sau asociaţi şi avizată de Registrul Comerţului, adresa sediului cu dovada, identitatea asociatului sau asociaţilor cu dovada;